32 de ani

Azi am împlinit 32 de ani! La mulţi ani mie şi iubitei mele surioare gemene!
Sunt mulţi ani, sunt puţini, asta e vârsta la care am ajuns. Curios, la 30, nici nu am simţit că "schimb prefixul", a fost o aniversare frumoasă, cu prieteni şi familie, şi am pornit într-o nouă etapă a vieţii cu optmism şi încredere în mai mult. Mă gândeam că o să fac şi-o să dreg până la 31...ce să mai....cu toţii ne dorim să realizăm multe, dar, dacă reuşim sau nu, nu depinde mereu de noi.
La împlinirea a 31 de ani am fost depresivă. Îmi amintesc că nu aş fi vrut să văd pe nimeni, însă familia şi prietenii nu m-au ocolit, şi am fost cu multă lume alături.
Astăzi, când a mai trecut un an, nu am simţit nimic, nici optimismul unui nou început, nici tristeţea trecerii timpului. A fost primul an în care nu mi-am sărbătorit ziua, clasic, printr-un chef acasă sau într-un birt, ci am ales să fiu într-un alt oraş, şi un week-end întreg să îmi sărbătoresc ziua de naştere făcând lucruri frumoase cu persoanele cele mai dragi mie.
Am primit cadouri superbe, asta mă bucură în fiecare an, iar cui mi-a transmis urări, prin orice mijloace, am mulţumit din suflet, pentru că am apreciat sincer.
Sper să fie un an bun...pe toate planurile, cel mai bun de până acum, pentru că sunt pregătită şi voi face faţă încercărilor la care Dumnezeu mă va supune.
La mulţi ani, Ile!