Vreau să invăţ:
Să am răbdare. Oare mai pot învăţa asta?
Să iau oamenii aşa cum sunt şi să le apreciez calităţile, iar defectelor să nu le dau atenţie marită. Nu pot să nu le dau deloc, pentru că am spiritul de observaţie prea ascuţit.
Să renunţ când văd că, oricât aş încerca să mă fac înţeleasă, nu reuşesc.
Să apreciez ce am şi să nu mă mai plâng mereu (aici soră-mea o să mă desfiinţeze pentru că mereu mă plâng de ceva).
Să gândesc pozitiv! Lucrurile bune nu vin celor care ştiu să aştepte, cel puţin eu asta cred, dar vin într-adevăr când te aştepţi mai puţin.
Să iert, complet, cu mintea şi cu sufletul, să pot să iert orice fără să mă mai încarc de energie negativă. Aici am de lucru mult.
Şi sunt multe lucruri pe care le mai am de învăţat. În definitiv, toată viaţa învăţăm. Mai bine mai târziu decât niciodată!
2 comentarii:
Nu trebuie sa ierti orice, de ce sa ierti? Poti sa treci peste. Cel mai bine e sa mergi inainte, mereu, mereu. Cat despre incredere, eu am invatat ceva, nu poti merge pe premisa ca oamenii nu sunt de incredere. Pur si simplu nu ai cum. Tu fii asa cum esti, ca se detaseaza ei.
Hmmm, eu nu pot trece peste daca nu iert...sunt dusa la faza asta. Oana, crede-ma de cate ori am avut incredere m-am ars rau. Anywayz...sunt asa cum sunt...nu cred ca ma mai schimb la 32 de ani :-)
Trimiteţi un comentariu