Venind odată de la Timişoara şi opintindu-se să-şi dea bagajul jos din spaţiul destinat acestuia în tren, în timp ce un bărbat se uita nepăsător la ea, soră-mea, îmi zicea " E clar, Ile, cavalerismul a murit!"
Astăzi am avut, una după alta, două experienţe prin care am contrazis-o.
Erau peste 40 de grade azi în Bucureşti la orele amiezii, practic nu aveam aer. Am ieşit, toată aranjată şi îmbrăcată să merg la o întâlnire (a se înţelege "meeting" nu "date") şi am vrut să deschid, de la telecomandă, maşina. Mi s-a părut mie că văd poziţiile aprinse, dar am crezut că e reflexia soarelui în ele. Când colo, surpriză, chiar le uitasem aprinse şi bateria maşinii era moartă.
Trecând peste momentele de disperare că nu aveam cum să ajung la întâlnire la timp, la un moment dat trece pe lângă mine un vecin de cartier al soră-mi, iar ea îmi face semn să-l opresc. Asta după ce, un coleg foarte "binevoitor", din acelaşi Bucureşti, îmi spune că el nu mă poate ajuta, dar să "agăţ" pe cineva pe stradă, că sunt draguţă, şi sigur voi avea succes. Doamne ce cavaler!!!
În fine, îl opresc pe domn, îi explic pe scurt situaţia şi îl rog disperată să mă ajute. Timp de jumatate de oră, pe canicula de afară, m-a ajutat să iau "curent" de la maşina soră-mii, după care alte 5 minute mi-a împins maşina pentru că prima metodă nu a funcţionat direct.
Nu ştiu cine e, cum îl cheamă, dar jos pălaria.
A doua oară în aceeaşi zi, la un hypermarket, un domn înaintea mea la coadă, avea coşul plin ochi. Deja mă apucase disperarea că urma să stau acolo minute în şir până va veni rândul meu, dar stăteam cuminte la coadă. Când, ce să vezi? Mă pofteşte să trec înaintea lui pentru a nu aştepta prea mult după el. Bravo domne'! Mai sunt şi cavaleri rămaşi în viaţă. Ce e drept, amândoi erau trecuţi de 38-40 de ani, pentru că e clar că generaţia "piţiponci" habar nu are de astfel de gesturi.
Bravo! Şi multumesc! Cavalerismul, nu a murit, se pare, dar mai sunt foarte puţini cei care îl practică.
4 comentarii:
Am remarcat titlul postului tau si nu am putut sa nu imi exprim parerea. Sunt stupefiata acum, dupa ce am terminat de citit, si ma intreb socata: dar unde va credeti, fetelor? Ce cuvant!!! "Cavalerism".
Am o mare curiozitate: ce oferi tu pentru a fi ajutata de acesti "cavaleri", si de ce ti se pare firesc ca ei sa existe? Trebuie sa ne asteptam sa ne ajute barbatii de cate ori suntem in impas? E o datorie a lor? Hai sa nu ne prefacem ca suntem in epoca victoriana, si suntem cu totii plini de valori, amabili si atenti cu toata lumea, iar femeile sunt niste floricele care trebuie alintate de barbati, ca in rest nu au un alt rol.
In legatura cu coada de la hypermarket, mie mi se pare un lucru absolut normal, care mi se intampla aproape de fiecare data, fie ca in fata mea e un barbat, o femeie, un varstnic sau...poate chiar un adolescent. Si eu o fac de cate ori am ocazia, nu mi se pare ca sunt un "cavaler" pentru asta, mi se pare doar ca traiesc civilizat.
Generatia "pitiponci", de care vorbesti tu, exista, este chiar intr-un numar mare, dar te intalnesti cu ea in masura in care ii si acorzi atentie. Daca nu ai mai sta sa analizezi care e "pitiponc" si care e "cavaler" (dupa cum ii etichetezi tu pe barbati), probabil ca nu ai mai face asa usor astfel de diferente, nu te-ar mai deranja "pitioponcii" si nici nu ar mai avea sora ta pretentii sa fie ajutata de un "cavaler". Eu observ ca in jurul meu sunt multi barbati respectabili, si slava domnului, nu numai din intervalul de varsta 38-40 de ani.
pai cine ar refuza o asa fata dragutza ca tine??? ma intreb dc era o doamna mai...trecuta de 45?mai erau asa cavaleri?:D
elena
Ile, cavalerismul nu mai este cerut dar, el exista in stare latenta. Cat despre primul comment, nu cred ca intelegi ce este acela "cavalerism", in sensul actual al cuvantului. Iar femeile care il apreciaza nu sunt neajutorate sau trebuie sa ofere ceva in schimb. Sunt femeile ca TINE care au creat impresia ca este ok pentru barbati sa fie mitocani si agresivi in preajma femeilor si sa le fie ok sa injure si sa se comporte badaran. Si nu, eu sora, nu am nevoie de cavalerism si nici nu il astept, dar, ca pe un lucru rar, il apreciez. Lucru, care se pare, tu nu... Este penibil si prost inteles de femeile ca TINE ca trebuie sa ai ceva de oferit pentru a primi in schimb amabilitate, respect si ajutor dezinteresat. Cam astea ar fi carecteristicile "cavalerismului" urban de secol 21.
Elena, nu zi asta, te rog.Toate femeile, atunci cand au nevoie de un ajutor "barbatesc" ar trebui ajutate, nu doar cele tinere si dragute (multumesc de compliment).
Pentru primul post (anonim), fara sa fiu asa transanta ca sora mea, ma referisem la "cavalerismul" zilelor noastre, nu la cel victorian. Da si chiar cred ca, in anumite momente, desi majoritatea lucrurilor le facem cel putin la fel de bine ca barbatii, femeile trebuiesc ajutate de un barbat. Si de cand e rau sa analizezi? Da, eu analizez! Tot: oameni, situatii, intamplari. E treaba mea, nu? Esti sigur femeie? Nu pari....
Trimiteţi un comentariu