Realitatea este că am fost curioasă de cartea asta pentru că am vrut să văd cum va fi adaptat filmul după ea, pe care acum chiar că îl aştept cu nerăbdare. Nu mă aşteptam să-mi placă atât de mult, mai ales că, spre ruşinea mea, nu mă omor cu cititul.
"Bel-Ami" este povestea unui tânăr subofiţer sărac, care ajunge în Paris unde îşi propune, prin orice mijloace să avanseze rapid pe scara socială. Învaţă destul de repede că, pentru a ajunse sus într-un timp relativ scurt, nu trebuie să aibă niciun fel de scrupule. În fine, opera, una remarcabilă, m-a captivat complet prin construcţia personajelor şi descriere.
Nu vreau să vorbesc despre carte, ci despre o parte din ea care mi-a atras atenţia pentru că m-am regăsit în acele gânduri, cele ale unui batrân poet, personaj al cărţii.
Fără să intru în detalii, deoarece cartea merită citită, aş vrea să citez din pasajele care mi-au plăcut enorm. Este vorba despre monologul lui Norbert de Varenne (pentru cei care au citit cartea) asupra morţii, care pe mine m-a impresionat teribil.
"Vine o zi, vezi, şi vine degrabă la mulţi, când s-a sfărşit cu râsul, cum se zice, pentru că în spatele a tot ceea ce priveşti zăreşti moartea. (...)Fiecare pas mă duce spre dânsa, fiecare mişcare, fiecare răsuflare grăbeşte urâcioasa ei lucrare. A răsufla, a dormi, a bea, a mânca, a lucra, a visa, tot ceea ce facem e a muri. A trăi, în sfârşit, este a muri. (...) Şi niciodată nu se mai întoarce vreo fiinţă.(...) De ce să te agăţi? Către cine să-ţi îndrepţi strigătele chinuitoare? În ce putem să credem? Toate religiile sunt neghioabe, cu morala lor copilărească şi cu făgăduielile lor egoiste, peste măsură de prosteşti. Numai moartea e sigură."
În fine, monologul este mai lung, şi are şi alte părţi interesante. Dar e atât de dur şi de cinic, încât, pe mine una m-a mişcat.
Poate pentru că sunt exact gândurile şi temerile mele, fie că am o perioadă bună sau una proastă în viaţă......asta pentru cine m-ar putea întreba "Ce ai, ce ţi se întâmplă?".
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu