De ce NU iubesc România?

Aş vrea să particip la campania asta lansată de ProTv, că pe bune parcă ne-apucă subit patriotismul pe toţi de 1 decembrie şi toţi suntem mândri că suntem români. Mă refer la campania cu cabina. Mi s-a parut interesantă ideea, deşi motivul e acelaşi, să dovedim, o dată, de două ori pe an că ne iubim ţara. Adică să ne dăm mari doar, pentru că atunci când e ceva de făcut, concret, nu face nimeni sau, mă rog, prea puţini fac.
Aş vrea să pot să "intru" şi eu în cabina aia şi să înşir motivele pentru care iubesc România cu tot sufletul.
Dar, n-o iubesc. Şi nu sunt neapărat mândră că sunt româncă. Adică, de ce aş fi? Azi am fost la farmacie şi mi-a venit să plâng când am văzut un bătrân cum număra leu cu leu să îşi cumpere medicamente, spunând că aproape întreaga pensie şi-o cheltuie să nu moară, practic. Şi văd astfel de cazuri mai mereu şi tot mereu simt că nu m-am născut în locul potrivit.

Concret ce e frumos în Romania, şi de ce ar trebui s-o iubesc aşa cu patimă?
Pentru că eu nu văd nimic bun, nimic normal în ţara asta. Văd o ţară cu oameni trişti, abătuţi şi îngrijoraţi de ziua de mâine, văd sărăcie pentru oameni cinstiţi, văd un loc unde copiii şi adolescenţii habar nu au de valori reale după care să se ghideze, văd cum mulţi aleg să părăsească o ţară unde au prea multe probleme.Văd că totul, dar chiar totul, e pe dos.
Pentru prea puţini e bine şi pentru cei mai mulţi e rău.
La ce bun că avem un trecut glorios, dacă prezentul îl întunecă iar cei care conduc poporul îşi bat joc de el şi de jertfele strămoşilor nostri?
La ce bun că avem frumuseţi şi bogăţii naturale, locuri pitoreşti şi oameni ospitalieri dacă nu ştim să valorificăm nimic şi vindem totul pe nimic altora care ştiu să profite de toate astea?
Aşa că, mă scuzaţi, dar nu simt spiritul patriotic coborându-se asupra mea şi învăluindu-mă, iar 1 decembrie e doar o zi liberă pentru mine.
Îi respect însă, sincer, pe cei care, trăind în România, fără să fie magnaţi sau politicieni se simt mândri că sunt români.