Oscar 2012

Am reuşit anul ăsta să văd live ceremonia de decernare a premiilor Oscar găzduită ca de obicei de actorul Billy Crystal şi am fost plăcut impresionată. De spectacol, de culoare, de emoţii, nu de prezentator care nu m-a dat pe spate dar poate sunt subiectivă deoarece nu este unul dintre favoriţii mei.
Show-ul a început ca de obicei cu „Red Carpet” care înseamnă defilarea vedetelor pe covorul roşu (500 de metri are), afişarea ţinutelor şi bijuteriilor, promovarea designerilor acestora, comentarii, pronosticuri şi în general glamour maxim.
Mi-au plăcut toate starurile pentru că anul ăsta a fost o nebunie de culori ale vestimentaţiilor, nu a mai predominat roşul. Dar, încă de la apariţie, mi-au plăcut foarte mult: Meryl Streep (parcă ştia că va câştiga s-a asortat cu statueta), Viola Davis (care a fost absolut încântătoare cu „freza” originală şi foarte naturală), Octavia Spencer (favorita mea la categoria ei), Michelle Williams (extrem de feminină), Emma Stone (fata asta e o actriţă foarte funny care te captivează imediat prin voce şi spontaneitate), Christopher Plummer (care a declarat foarte natural că ar fi bine la 82 de ani să câştige un Oscar pentru că nu se ştie cât mai trăieşte, deşi el ţinţeşte 90), George Clooney, Brad Pitt, Tom Cruise (absolut impecabili ) şi Jean Dujardin (care mi s-a părut foarte emoţionat şi copleşit un pic de atmosfera hollywoodiană).
Nu mi-au plăcut Angelina Jolie care arată foarte rău şi Nick Nolte de al cărui aspect îmbătrânit am fost uimită.
Gala în sine a fost grandioasă şi foarte bine organizată, de la décor şi muzicienii care au cântat live, până la momentele de umor spontane sau regizate, materiale montate, filmuleţe, interviuri, prezentatori, într-un cuvânt o frumoasă celebrare a filmului, singurul care ne poate face să visăm cu ochii deschişi.
Momentele mele favorite rămân reacţia sinceră a Octaviei Spencer pentru că nu se aştepta să câştige premiul, discursul lui Christopher Plummer la acceptarea distincţiei, prezentarea originală făcută de Emma Stone şi Ben Stiller, emoţia lui Dujardin la auzul verdictului care l-a indicat câştigător şi recunoştinţa pe care şi-au exprimat-o toţi, dar toţi câştigătorii lui “Hugo” faţă de Martin Scorsese pe care l-au numit unanim “geniu”. De altfel pelicula a câştigat majoritatea premiilor “tehnice”, fiind într-adevăr un film genial la capitolul ăsta şi nu numai.
Premiile pentru “Best Adapted Screenplay” adjudecat de creatorii lui “The Descendents” şi “Best Original Screenplay” câştigat de Woody Allen pentru “Midnight in Paris”, precum şi Oscarurile pentru “Supporting Actor” atât cel masculin cât şi feminin mi-au satisfăcut aşteptările.
Deşi sunt fan Meryl Streep şi mă bucur că a luat statuia pentru “Best Actress”, aş fi vrut să câştige Viola Davis pentru rolul din “The Help”. M-a impresionat prestaţia ei.
Era foarte clar că o să fie numit cel mai bun film al anului 2011, dar nu m-am gândit că “The Artist” va lua şi “Best Actor” şi “Best Director”. Şi, în plus, la categoria cel mai bun actor aş fi vrut să fie nominalizat şi Ryan Gosling pentru rolul din “The Ides of March”, cred că merita.
Aş fi pariat pe George Clooney (arăta foarte încrezător în victoria sa la cel puţin una dintre categoriile nominalizate) şi Martin Scorsese la cele două categorii, dar se pare că filmul mut francez a triumfat la cea de-a 84 a ediţie a premiilor academiei de film.
Voi vedea această peliculă mâine seară şi sunt foarte curioasă de efect şi impresie, mai ales că este primul film de acest gen pe care îl vizionez.
Una peste alta, nominalizaţii au fost foarte buni toţi, indiferent de tipul de film în care au jucat, iar filmele bune majoritatea şi diversificate ca genuri, din câte am reuşit eu să văd integral sau din trailere şi review-uri până ieri.
Spectacolul a meritat pe deplin noaptea pierdută! :-)