Ileana Andrei

Sânziana şi Pepelea

2012-01-11T13:54:00.005+02:00

Am vrut o comedie, căci eram în dispoziţie, iar când am văzut distribuţia am ales-o imediat pe asta.
"Sânziana şi Pepelea" este, cum spunea cineva, "teatroterapie" pentru că râzi mult, pentru că eşti transpus într-o lume feerică, pentru că vezi actori talentaţi şi frumoşi care întruchipează genial personajele şi care dansează şi cântă minunat şi pleci cu un mare zâmbet pe buze.
Evident că nu pot comenta piesa aşa cum ar face-o un critic, dar pot spune că a fost un specatcol încîntător, un basm cu multe aluzii politice contemporane, o adaptare foarte reuşită a basmului lui Vasile Alecsandri, în viziunea lui Dan Tutdor.
Mi-a plăcut foarte tare şi muzica live pe care s-a derulat toată piesa.
M-am bucurat să-i văd pe Mircea Albulescu, plin de eleganţă şi umor fin, şi pe Magda Catone, să-i revăd pe Marius Bondochi, Ileana Olteanu, Răzvan Oprea,Ovidiu Cungea, Monica Davidescu şi Silviu Biriş.
Ultimul este pur şi simplu demenţial în piesa asta, face un spectacol grozav. A fost deliciul publicului.

Vă recomand piesa cu mare drag!

33 de ani

2012-01-09T18:37:00.004+02:00

A mai trecut un an, şi am ajuns în cel de-al 33-lea an al vieţii!
La mulţi ani mie şi celei mai iubite persoane din viaţa mea, sufletului meu pereche, surioarei mele Justi!!
Acum un an, la 32 de ani scriam pentru anul care azi se încheie"Sper să fie un an bun...pe toate planurile, cel mai bun de până acum, pentru că sunt pregătită şi voi face faţă încercărilor la care Dumnezeu mă va supune. "
Azi, după ce a trecut, poate prea repede, spun că a fost un an frumos şi bun, cu clipe inedite şi lucruri mărunte care m-au făcut mai "mare", cu prieteni buni şi momente de vis alături de ei şi familie. Dar ştiu că "the best is yet to come" şi am început să cred că ceea ce îţi doreşti suficient de mult va veni, poate nu exact când vrei tu, dar cu siguranţă vine.
Între timp familia, prietenii, cărţile şi filmele bune, plimbările în locuri frumoase, experienţele care te ajută să "creşti" trebuie preţuite şi pentru toate trebuie să fii recunoscător.
Am avut un week-end aniversar grozav şi, gata, am 33 de ani!
Interesantă vârstă, 33, ciudat an 2012, dar presimt că va fi unul bun din toate punctele de vedere!
Mulţumesc din suflet şi cu emoţie sinceră tuturor celor care, într-un fel sau altul, au fost alături de mine cu urări şi gânduri de bine, chiar dacă nu toţi mă cunosc personal, şi le doresc la rândul meu sănătate şi experienţe frumoase în viaţă.
La mulţi ani, Ile!!!

Doruri multe

2011-12-30T12:06:00.009+02:00

Azi m-am trezit iar cu doruri. Multe doruri. Nu am timp să le enumăr pe toate, pentru că, inevitabil , la final de an, de 4 ani încoace puteţi să-mi spuneţi liniştiţi Izaura.....sclava Izaura.
Dar aş vrea să vă spun câteva şi aş vrea să le aflu şi pe ale voastre.
Mi-e dor de copilărie, când nu ştiam ce sunt alea calculator, Ipad, Iphone, Facebook, Mess sau Skype şi ne jucam "de-a vânzătoarea", sau "de-a învăţătoarea" în faţa blocului cu alţi 20 de copii.
Mi-e dor de mirosul şi gustul de prăjituri care, deşi mama le face şi astăzi mereu în casă, nu mai au acelaşi gust ca atunci când eram copil. Mi-e dor de exaltarea pe care o simţeam de sărbători când împodobeam bradul şi-l aşteptam pe Moş Gerilă :-))
Mi-e dor de zilele când aveam timp să fac tot ce îmi propuneam pentru că, parcă, timpul nu alerga aşa de repede ca acum.
Mi-e dor de anii când mergeam vară de vară la bunici şi făceam toate tâmpeniile, şi ne jucam frumos şi inocent, nu într-o reţea virtuală, ci într-una reală cu copiii "de pe mahala".
Mi-e dor de scrisori. Doamne de când nu am mai primit sau scris o scrisoare!!! Nu vorbesc de vederi din locurile unde mergem eu sau cei dragi. Vorbesc de scrisori în care să povesteşti ce ai mai făcut, cu cine, să-i spui destinatarului cât îţi lipseşte şi să îi transmiţi gânduri bune, aşteptând cu nerăbdare răspuns.
Cu ce emoţie citeam scrisori, de la oricine îmi scria! Sorbeam practic toate cuvintele, le trăiam cu bucurie. Şi răspundeam mereu, cu aceeaşi plăcere. Nu încheiam cu "xoxo" ci simplu "Cu drag şi dor, a ta (voastră) Ileana".
Mi-e tare dor de tot ce am trăit frumos alături de oameni dragi parcă în alte timpuri, care par acum, la ani distanţă, de poveste şi care nu au aproape nicio legătură cu cele prezente.
Mi-e dor de tata, de bunici şi de toţi cei care, la un moment dat, au făcut parte din viaţa mea şi cu care am împărţit atâtea clipe de neuitat. Am multe doruri....
Vouă de ce vă e dor?

New Year's Eve

2011-12-27T12:32:00.005+02:00

Am aşteptat cu nerăbdare filmul ăsta, în principal datorită distribuţiei care este una plină de actori buni şi frumoşi, dar şi pentru că eram curioasă cum va fi subiectul abordat .
E adevărat, subiectul pare banal la prima vedere, însă mesajul transmis este unul de care oamenii au nevoie pentru anul 2012. Să nu ne pierdem speranţa, să nu uităm să visăm, să lasăm iubirea să ne cuprindă şi să ne "ascultăm" inima în tot ce facem şi atunci când, aparent, nu este o idee bună. Şi chiar dacă pare (în zilele noastre) al dracului de greu să fim fericiţi şi încrezători în viitor, putem găsi speranţă şi putere să credem că ceea ce ne dorim cu adevărat se poate transforma în realitate oricând.
Nimic nu este aruncat întâmplător în pelicula asta. Replicile, coloana sonoră, personajele şi poveştile lor sunt foarte bine alese şi construite, iar pe segmentul lui, şi insist să precizez mereu asta când vorbesc despre un film, "New Year's Eve" mi s-a părut bun, revigorant, şi captivant.
Am avut pe parcursul lui emoţii şi reacţii contradictorii. Am plâns şi am râs separat şi în acelaşi timp. Ştiu poate sună un pic siropos, dar aşa am trăit eu filmul ăsta.
Vi-l recomand cu drag, şi sper că veţi rămâne la final cu un sentiment frumos, şi veţi putea privi spre 2012 cu optimism. Eu una asta încerc să fac. Voi?

De ce NU iubesc România?

2011-12-01T00:15:00.011+02:00

Aş vrea să particip la campania asta lansată de ProTv, că pe bune parcă ne-apucă subit patriotismul pe toţi de 1 decembrie şi toţi suntem mândri că suntem români. Mă refer la campania cu cabina. Mi s-a parut interesantă ideea, deşi motivul e acelaşi, să dovedim, o dată, de două ori pe an că ne iubim ţara. Adică să ne dăm mari doar, pentru că atunci când e ceva de făcut, concret, nu face nimeni sau, mă rog, prea puţini fac.
Aş vrea să pot să "intru" şi eu în cabina aia şi să înşir motivele pentru care iubesc România cu tot sufletul.
Dar, n-o iubesc. Şi nu sunt neapărat mândră că sunt româncă. Adică, de ce aş fi? Azi am fost la farmacie şi mi-a venit să plâng când am văzut un bătrân cum număra leu cu leu să îşi cumpere medicamente, spunând că aproape întreaga pensie şi-o cheltuie să nu moară, practic. Şi văd astfel de cazuri mai mereu şi tot mereu simt că nu m-am născut în locul potrivit.

Concret ce e frumos în Romania, şi de ce ar trebui s-o iubesc aşa cu patimă?
Pentru că eu nu văd nimic bun, nimic normal în ţara asta. Văd o ţară cu oameni trişti, abătuţi şi îngrijoraţi de ziua de mâine, văd sărăcie pentru oameni cinstiţi, văd un loc unde copiii şi adolescenţii habar nu au de valori reale după care să se ghideze, văd cum mulţi aleg să părăsească o ţară unde au prea multe probleme.Văd că totul, dar chiar totul, e pe dos.
Pentru prea puţini e bine şi pentru cei mai mulţi e rău.
La ce bun că avem un trecut glorios, dacă prezentul îl întunecă iar cei care conduc poporul îşi bat joc de el şi de jertfele strămoşilor nostri?
La ce bun că avem frumuseţi şi bogăţii naturale, locuri pitoreşti şi oameni ospitalieri dacă nu ştim să valorificăm nimic şi vindem totul pe nimic altora care ştiu să profite de toate astea?
Aşa că, mă scuzaţi, dar nu simt spiritul patriotic coborându-se asupra mea şi învăluindu-mă, iar 1 decembrie e doar o zi liberă pentru mine.
Îi respect însă, sincer, pe cei care, trăind în România, fără să fie magnaţi sau politicieni se simt mândri că sunt români.

Viaţa e colorată

2011-10-17T13:45:00.009+03:00

Am învăţat, după ce ani la rând m-am încăpăţânat să cred că nu e aşa, că viaţa e pictată cu toate culorile curcubeului. Adică nu e mereu doar alb sau negru, doar bine sau rău, doar frumos sau urât, doar sus sau jos. Ci poate fi mov, sau suportabil, sau plăcut, sau la mijloc.Oamenii dunt diferiţi, experienţele prin trecem cu toţii sunt diverse, iar felul în care fiecare percepe ceea ce i se întâmplă, e diferit.

Când ajungi să conştientizezi asta, realizezi că trebuie să te bucuri de orice experienţă frumoasă, fie ea cât de neînsemnată, că trebuie să accepţi, fără să judeci, că orice om e liber să facă ce vrea atâta timp cât nu face rău celor din jur, că trebuie să arăţi îngăduinţă celor care nu au greşit cu intenţie şi să le mai dai o şansă, că iubirea îmbracă forme de tot felul, că....viaţa e pictată cu toate culorile curcubeului.

Anything I'm not

2011-10-13T11:20:00.005+03:00

Am mai scris despre fata asta. O cheamă Lenka şi e grozavă. Melodiile ei sunt des folosite pentru coloane sonore ale unor seriale şi reclame.
Ce voce blândă are şi ce versuri faine compune! Cele de mai sus sunt, probabil, gândurile fiecăruia dintre noi, cel puţin odată în viaţă. Anything I'm not...

Nu fi indiferentă cu viaţa ta!

2011-10-11T13:45:00.006+03:00

Azi am fost şocată când o femeie de aproape 30 de ani, mi-a spus că nu şi-a făcut în viaţa ei un test "Papanicolau", pentru că nu a avut nicio problemă evidentă care să o deranjeze, "nu a luat antibotice", "nu a fost bolnavă". Am rămas fără replică în prima fază, dar apoi, într-adevăr un pic mai incisiv din cauza afirmaţiilor ei, am încercat să-i explic cât greşeşte şi cât de prost informată este asupra acestui subiect.
Mă gândeam că e incredibil. În timp ce în unele medii astfel de informaţii referitoare la cancerul de col uterin şi faptul că este 100% vindecabil dacă e descoperit la timp printr-un banal examen "Papanicolau" nu sunt accesibile tuturor, în cele în care avem toate mijloacele de a ne informa, unele dintre noi tratăm cu indiferenţă astfel de lucruri.
Ba mai mult, sunt atâtea campanii media pe această temă încât chiar dacă nu eşti absolut deloc informată despre acest subiect, numai când auzi într-un cuvintele "cancer", "mergi la medic", "fă-ţi un examen Papanicolau pe an" trebuie să devii măcar curioasă să afli mai mult. În România 6 femei pe zi mor din cauza cancerului de col uiterin.

Vă recomand să alegeţi să nu fiţi indiferente cu viaţa voastră! Iar din experienţă vă spun să nu aşteptaţi simptome pentru a face un test banal care vă poate salva viaţa. E mai bine să previi decât să tratezi, nu?

Camelot

2011-10-10T10:39:00.004+03:00

Mi-au plăcut mult "Dinastia Tudorilor" şi "Spartacus", dar nu pot spune că sunt innebunită după serialele istorice.
Ei bine, din pură întâmplare şi fără niciun pic de curiozitate am descoperit aseară (în reluare la HBO) "Camelot", un nou serial de acest gen.
Fiind foarte bine realizat, serialul îl prezintă pe regele britanic Arthur, alături de eroii şi lumea fantasmagorică în care se presupune că a existat personajul istoric , între sfârşitul secolului V şi începutul secolului VI al erei noastre.
Elementele romantice şi scenele de sex pasional sunt sarea şi piperul filmului, iar distribuţia e una foarte faină cu actori frumoşi şi foarte talentaţi.
Primul episod m-a captivat, abia îl aştept astăzi pe al doilea.

Mamma Mia!

2011-09-25T15:21:00.006+03:00

"If you see the wonder of a fairy-tail,
You can take the future even if you fail,
I believe in angels, something good in everything I see,
I believe in angels, when I know the time is right for me."

Frumoase versuri! Şi e cântecul meu favorit din filmul ăsta. De fapt toate melodiile sunt alese genial, din repertoriul ABBA, adică din vremuri în care muzica era mai mult decât "un beat" şi două versuri.
Decorul este incredibil deoarece pelicula a fost filmată în Grecia iar actorii fac roluri excepţionale mai ales că, fiind un musical, toţi cântă. Şi toţi au talent la capitolul ăsta, inclusiv Pierce Brosnan. Întreaga distribuţie este de excepţie iar scenariul este foarte bun.
L-am revăzut şi m-a recucerit, este un musical grozav, reconfortant, care aduce un tribut frumos iubirii şi relaţiilor de toate felurile, la diferite vârste. Îl recomand tuturor celor care nu au apucat să îl vadă şi sunt în dispoziţie de puţină magie.

Tu ce preferi?

2011-09-23T12:38:00.005+03:00

Mulţi pretindem că vrem să ştim mereu adevărul, chiar dacă este dur şi amar, dar, în realitate, câţi dintre noi putem face faţă adevărului mai ales atunci când doare al dracului de rău?

Am multe defecte, ca orice muritor, că dacă eram perfecţi nu ştiu ce mai puteam face pe pământ.
Dar, deşi mulţi au încercat să mă convingă că sinceritatea şi abordarea mea directă şi tranşantă sunt defecte majore, deşi inclusiv membri ai familiei şi prieteni mă blamează pentru asta, eu nu mai vreau să cred că sunt defectă la capitolul ăsta!
Vreau să cred că pot fi deschisă, sinceră, tranşantă şi dură, când e cazul, măcar cu prieteni şi familie. Asta dacă îmi cere cineva părerea, evident.
Dar oare pot? Până şi asta e greu, pentru că mereu mi se zice apoi „Daaaaa, vezi, ai tu un stil aşa....de a spune omului verde în faţă, şi de aia multă lume nu te suportă....”.
Păi, întreb, e mai bine să te mint zâmbind, să-ţi spun ce vrei să auzi când, de fapt, eşti în rahat până-n gât dar eşti prea slab să accepţi adevărul? Sau e mai bine să-ţi dau o părere sinceră care ar putea să doară, pe moment, dar care te poate motiva să ieşi din situaţia în care te afli?

Am fost acolo de multe ori, am preferat să spun o minciună dulce pentru a nu-l răni pe cel de lângă mine şi am ajuns inevitabil tot la adevăr, numai că în final a durut mai tare. Nu mai vreau!
Eu vreau să ştiu adevărul, oricât ar fi el de dur, şi îl prefer oricând unei realităţi cosmetizate sau unei minciuni dulci şi reconfortante pe moment. Iar dacă tu nu-i poţi face faţă, nu mai încerca să-l afli! Cel puţin, nu de la mine!

Slavă Domnului, eu am pe cineva lângă mine care face asta fără menajamente, care e vocea raţiunii mele când o pierd, care mă trage de mânecă atunci când mă afund, care îmi spune mereu şi imediat adevărul.
Dar câţi dintre noi avem o astfel de persoană, iar dacă o avem, câţi o apreciem?

"Let's do it!" sau mai bine "Let's not have to!"

2011-09-19T11:02:00.015+03:00

Nu e vorba că nu am simţ civic, pentru că cei care mă cunosc ştiu că îl am, chiar exagerat. Adică nu arunc niciodată gunoaie pe stradă, sufăr când văd nesimţiţi făcând asta şi îi înjur, iar când fumam, dacă eram undeva afară stingeam ţigara şi o aruncam la un coş de gunoi nu o lăsam pe jos.

Acestea fiind spuse, pentru mine, campania asta, deşi una laudabilă pentru mobilizarea de forţe, nu reprezintă nimic. Ştiu, o să îmi atrag multe antipatii pe faza asta, dar de ce trebuie să mi se măsoare mie spiritul civic în funcţie de câţi saci de gunoi strâng după oameni fără pic de bun simţ care fac grătare şi îşi lasă resturile în păduri, sau merg pe stradă şi aruncă hârtia din buzunar atunci când coşul de gunoi e la 1 metru?
De ce trebuie eu să-mi dedic o zi să adun mizeria altora, când eu nu arunc gunoaiele decât la coş, iar când merg la gratar, la final îmi umplu maşina de resturi până ajung la un tomberon să le las acolo?
Şi în plus, la anu' va fi exact la fel, aceeaşi mizerie în locuri publice, în păduri, pe străzi, în parcuri, pentru că cei care nu au bun simţ ştiu că mereu va fi cineva după ei să le strângă gunoaiele.

De ce nu putem concepe campanii precum "Respectă locul unde trăieşti şi oamenii de lângă tine şi aruncă gunoiul numai în locuri special amenajate!"?
Adică lichide ştim că trebuie să bem 2 litri pe zi, nu contează de care...... grăsimi şi zahăr e bine să consumăm moderat, şi asta ni se spune public.
De ce să nu învăţăm să folosim şi coşul de gunoi, tot de la televizor, dacă altfel nu se poate? Şi nu ar mai fi nevoie de astfel de evenimente deşi "dau" al dracului de bine pentru unii.

Altfel, succes participanţilor şi organizatorilor pentru că, se pare, evenimentul are o logistică impresionabilă în spate şi se aşteaptă rezultate mari.

Along Came Polly - ca să râdeţi

2011-09-13T10:27:00.005+03:00

Este un film mai vechi, adică din 2004, dar vi-l recomand dacă aveţi chef de râs (the best medicine ever), dacă sunteţi într-o pasă proastă, sau pur şi simplu dacă vă plac comediile şi vreţi să vedeţi una bună.
Ben Stiller, după care eu sunt topită ca şi actor de comedie şi Jenifer Aniston, foarte talentată şi în filme de acest gen, se revăd după mai mulţi ani, o căsătorie scurtă a lui şi mai multe relaţii eşuate ale ei. Deşi sunt foarte diferiţi ca şi caratere dar şi mod de viaţă, între ei se leagă ceva inedit, mai ales că la prima vedere nu au nicio şansă împreună.
Pe lângă o poveste frumoasă de dragoste, filmul are faze foarte amuzante cu personaje comice şi interesante.
Mi-a plăcut, şi m-a scos din dispoziţia pe care o aveam, după ce aflasem mai multe veşti nu foarte plăcute.

Friends with benefits

2011-09-12T16:35:00.007+03:00

Am plecat cam dezamagită, deşi nu mă aşteptam la un film de top când m-am dus să-l văd. De originalitatea subiectului nici nu mai putea fi vorba, dacă ne gândim că subiectul nu numai că nu este nou la americani, dar a mai fost atins chiar anul ăsta cu " No strings attached". Vorba unuia pe youtube " Americans just make the same movies over and over. I'm glad they're not lazy enough to change the actors and titles!". Adică să vedem şi alte bunăciuni, dacă subiectul e clişeu, nu?
Actorii arată superb amândoi şi transmit oareşce chimie pe ecran, deşi nu fac roluri grozave. Justin e slabuţ rău de tot, dar cel puţin în prima parte îl vedem mai mult dezbrăcat, aşa că poate compensează la audienţă. Populaţia masculină să nu se impacienteze, şi pe Mila o vedem fără haine cam tot atât.
Un mare plus pentru participarea lui Woody Harelson care, deşi in rol secundar, e bestial, dă o culoare grozavă peliculei.
Una peste alta, filmul e uşor şi deconectant, dar slabuţ. Am fost atenţionată are critici bunicele, dar nu am înţeles de ce, în final. Aştept şi alte păreri!

Don't be a stranger

2011-09-08T10:20:00.003+03:00

E un subiect pe care îl dezbat mai tot timpul cu mama, bineînteles cu păreri diferite. Este vorba despre cum păstrezi legătura cu prieteni, amici, rude...whatever. Cine caută pe cine, când, de câte ori pe săptămână, cum ( pe mobil, pe feisbuc, pe skype sau mess)?
Nu este o regulă clară, zic eu (in my opinion. asta vine automat după fiecare declaraţie, ca să nu mai am parte de comentarii acide, deci oricine îşi poate expune fără probleme o părere).
Singura regulă valabilă în cazul ăsta ar fi: de câte ori simţi nevoia să vorbeşti cu cineva drag, să ştii ce mai face, caută-l. Nu contează că, aprent, a uitat de tine, că nu te-a mai întrebat de sănătate de mult timp, că nu v-aţi mai întâlnit de secole. Trimite-i un mesaj pe feisbuc sau pe chat, un mail, un sms, ce vrei tu, căci slavă Domnului avem acum atâtea canale de comunicare, dar fă-l să stie că te-ai gândit la el. Pentru că, dacă la multe faze nu sunt de acord cu mama (deşi o iubesc enorm), la asta îi dau dreptate. Dacă nu mă cauţi, în condiţiile în care nu s-a întâmplat nimic rău între noi, înseamnă că nu te gândeşti la mine. Din păcate, aşa se duc multe relaţii frumoase în care nu ai norocul să te vezi zilnic cu un prieten, amic...whatever. Deci...don't be a stranger! Keep in touch!

Bel-Ami (cartea)

2011-09-04T17:27:00.007+03:00

Realitatea este că am fost curioasă de cartea asta pentru că am vrut să văd cum va fi adaptat filmul după ea, pe care acum chiar că îl aştept cu nerăbdare. Nu mă aşteptam să-mi placă atât de mult, mai ales că, spre ruşinea mea, nu mă omor cu cititul.
"Bel-Ami" este povestea unui tânăr subofiţer sărac, care ajunge în Paris unde îşi propune, prin orice mijloace să avanseze rapid pe scara socială. Învaţă destul de repede că, pentru a ajunse sus într-un timp relativ scurt, nu trebuie să aibă niciun fel de scrupule. În fine, opera, una remarcabilă, m-a captivat complet prin construcţia personajelor şi descriere.
Nu vreau să vorbesc despre carte, ci despre o parte din ea care mi-a atras atenţia pentru că m-am regăsit în acele gânduri, cele ale unui batrân poet, personaj al cărţii.
Fără să intru în detalii, deoarece cartea merită citită, aş vrea să citez din pasajele care mi-au plăcut enorm. Este vorba despre monologul lui Norbert de Varenne (pentru cei care au citit cartea) asupra morţii, care pe mine m-a impresionat teribil.

"Vine o zi, vezi, şi vine degrabă la mulţi, când s-a sfărşit cu râsul, cum se zice, pentru că în spatele a tot ceea ce priveşti zăreşti moartea. (...)Fiecare pas mă duce spre dânsa, fiecare mişcare, fiecare răsuflare grăbeşte urâcioasa ei lucrare. A răsufla, a dormi, a bea, a mânca, a lucra, a visa, tot ceea ce facem e a muri. A trăi, în sfârşit, este a muri. (...) Şi niciodată nu se mai întoarce vreo fiinţă.(...) De ce să te agăţi? Către cine să-ţi îndrepţi strigătele chinuitoare? În ce putem să credem? Toate religiile sunt neghioabe, cu morala lor copilărească şi cu făgăduielile lor egoiste, peste măsură de prosteşti. Numai moartea e sigură."

În fine, monologul este mai lung, şi are şi alte părţi interesante. Dar e atât de dur şi de cinic, încât, pe mine una m-a mişcat.
Poate pentru că sunt exact gândurile şi temerile mele, fie că am o perioadă bună sau una proastă în viaţă......asta pentru cine m-ar putea întreba "Ce ai, ce ţi se întâmplă?".

Dilemă mare, mon cher!

2011-09-02T12:23:00.008+03:00

"Doamne fereşte" cum ar spune un prieten de-al meu în situaţii de aceste gen.
Căutam cu totul altceva pe net, când am dat de site-ul asta şi implicit de dilema acestei domnişoare. Uitaţi-vă ce problemă existenţială are. Citez mai jos:

" Sunt disperata! Aseara a venit prietenul meu la mine si ne-am uitat la un film. In timpul filmului el m-a strans in brate si eu am tras o basina si atunci am crezut ca intru in pamant de rusine. El s-a uitat foarte ciudat la mine si eu m-am uitat in alta parte. Dupaia l-am vazut punandu-si alarma la telefon peste 2 minute. Si cica l-a sunat maicasa sa se duca acasa ca are nevoie de el. La plecare nici nu ma pupat ca a zis ca se grabeste. Si ziua urmatoare nici nu ma mai sunat si nici nu a intrat pe mess.S-a suparat pe mine ca am tras partzu` (? Eu chiar nu am vrut. a fost un sentiment foarte jenant. Ajutativa cu un sfat ! "

Am râs cu lacrimi. Aştia sunt viitorul ţării, frate! Şi ia uite ce-i răspunde alta, cred că şi mai tâmpită decât ea, care se crede un soi de consilier pe site-ul asta. Sper că nu este, pentru binele ei şi al celor cărora le dă sfaturi. Altfel e grav.

"Am venit aici sa rezolv toate problemele si cred ca un "iubit" adevarat nu te-ar parasi pentru ceva absolut normal. Ai avut ocazia sa vezi daca te iubeste. Nu te grabi sa ii zici "iubit", pana nu il cunosti. Nu mai face nici un pas. Asteapta sa te sune el nu tu. Altfel iti strici imaginea."

Nu vreau să generalizez, pentru că sunt destule excepţii, dar mare parte din generaţia "messenger" de astăzi este complet distrusă.

Azi am fost şocată!!!

2011-08-22T17:44:00.005+03:00

Eu nu pricep! Nu pricep cum, pe criza asta, când serviciile oferite clienţilor, în orice domeniu, ar trebui să fie competitive, poţi întâlni ce mi-a fost mie dat să întâlnesc astăzi. Pentru că "m-am trezit" târziu că vreau la salon să îmi fac unghiile, şi nu am putut merge unde merg de obicei, mi-am făcut programare unde am gasit. Dar nu vă gândiţi că era cel mai prost loc de acest gen din oraş.

Fără să bănuiesc ce mă aşteaptă, am ajuns la salon şi m-am aşezat cuminte aşteptând să îşi pregătească fata ustensilele. Încă de la intrare am fost uimită de stratul de praf care era aşternut în toată încăperea, inclusiv pe masa unde se lucrează cu obiecte cică sterilizate, şi unde poţi avea neşansa de a fi rănit, de gresia murdară şi de mirosul de tutun. Siceră să fiu m-a cuprins panica, dar nu am putut decât să întreb dacă foarfecele şi restul obiectelor se sterilizează corect. După ce s-a uitat la mine cu expresia "aaa, asta e una d-aia cretină", manichiurista mi-a răspuns indignată "noi crezi că ne jucăm aici?". "Păi, na, judecând după aspectul locului n-aş zice că voi şi mangerul/patronul vostru sunteţi de încredere" aş fi vrut să zic, dar m-am abţinut! După ce am bifat-o şi pe asta, resemnându-mă că rezultatul operaţiunii va fi unul de cea mai proastă calitate, m-am liniştit.

Când aproape închisesem ochii, să nu mai văd ce e în jur, manichiurista mea începe să discute cu o prietenă, aflată acolo să "ucidă nişte timp". Citez conversaţia:
- Manichiurista: "Ai, fă Iri, ai facut pomană şi mie nu mi-ai adus sarmale?"
- Prietena: "Ce, fă, vrei sarmale şi fripturi? Dă-te dracu', friptură n-am da' sarmale ma duc dacă vrei şi-ţi aduc din oală!"

Şi discuţia a continuat pe acelaşi model...

Punctul culminant cel în care manageriţa/patroana (cu un chil dă haur la gât şi pă mâini) şi-a aprins, într-un spaţiu foarte mic, o ţigare. A fost, evident, urmată de alte cliente, fidele locului din ce am putut înţelege, ca deh "lumea aici vine să se simtă bine" (aşa a fost motivat gestul).
Aloooo, gara, poate sunt şi cliente, care sunt profund deranjate de mizeria ordinară din acest loc şi de fumul de ţigară! Noi poate ne "simtem" bine în curăţenie şi fără fum de ţigară!

Şi, ca să fie treaba treabă, unghiile mele arată de doi lei, adică mai bine mi le făceam singură!
Şi totuşi, această magherniţă, ai cărei întemeietori habar nu au de prestarea serviciilor, rezistă! De ce nu m-am ridicat să plec? De tâmpită, clar! Cine e din Slatina, spun şi salonul, dar private, că poate mă linşează proprietara.

Sunt oamenii cei care contează

2011-08-17T11:11:00.003+03:00

Sunt oamenii de lângă noi cei care contează, şi într-adevăr ei sunt cei care "fac locul". Recunosc, în trecut avem mereu impresia că este cel mai important unde te afli, unde mănânci, în ce club glamour te duci, adică ce faci şi unde. Să fie, mai pe scurt, "highlife" (e un nou termen de care facem abuz eu şi bunul meu prieten Ionuţ , evident cu o notă personală de umor). Da, contează foarte mult şi unde eşti, şi ce faci, nu vreau să minimalizez asta. Adică nu pot sta într-o shawormerie unde urlă Guţă în difuzoare, dar descopăr, din ce în ce mai mult, că ceea ce simţi, cât de intens este, feelingul cu care rămâi după orice experinţă, totul are ce mai mare legătură cu oamenii cu care împărtăşeşti asta.
Sunt oamenii de lângă noi cei care ne fac să ne simţim excepţional, chiar dacă nu suntem în "highlife", chiar dacă nu facem lucruri excepţionale. În acele clipe, lângă oamenii care contează te poţi simţi minunat. Poate nu mă înţeleg mulţi, dar câţi dintre noi nu ne-am aflat, la un moment dat, într-un loc absolut superb, dar fiind lângă persoane nepotrivite, sau pentru care nu aveam sentimente deosebite, nu am simţit mare lucru?
Şi, pe de altă parte, câţi dintre noi poate am stat pe o bancă într-un parc, dar ne-am simţit "de milioane" lângă cineva special?
Evident, varianta ideală este să te afli într-un loc minunat lângă oamenii pe care îi iubeşti.
Dar nu putem avea mereu totul. Aşa că aleg oricând o bancă în parc, o terasă pe malul mării (dar nu în Bali), o plimbare la apus, o cină (dar nu la Burj Al Arab)....lângă oamenii care mă fac să mă simt fantastic. Şi sunt mereu recunoscătoare pentru ceea ce simt.

Când ştii că trebuie să te iubeşti pe tine?

2011-08-01T14:17:00.009+03:00

Cunoaştem de-a lungul vieţii oameni care devin pentru noi atât de importanţi încât nu ne mai putem imagina, din acel moment,viaţa fără ei. Apoi, dintr-o prostie sau o greşeală ce putea fi trecută cu vederea, îi pierdem. Sau pur şi simplu fără nicio cauză concretă ies din viaţa noastră la fel cum au intrat...brusc. Nu vorbesc despre moarte, pentru că asta chiar nu poate fi controlată. Dar ce facem atunci când pierdem pe cineva despre care credeam că ne va fi alături toată viaţa sau, mă rog, fără de care nu ne puteam noi imagina viaţa în continuare? Stăm în loc? Mai încercăm să-l(o) readucem lângă noi sau mergem înainte fără să ne uităm în urmă? Şi când decidem să nu ne mai uităm în urmă şi să lăsăm instinctul de autoapărare să îşi facă treaba, adică să ne scoată din suferinţă? Este o vorbă care spune "dacă nu te iubeşti tu nici ceilalţi nu te vor iubi".Când nu mai poţi face nimic să te întorci la cum a fost, când e mai mult rău decât bine, e timpul să te iubeşti pe tine, e timpul să laşi mecanismul de autoapărare să aibă grijă de tine. Şi nu te poţi limita la a fi decât spectator, trebuie să fii actorul principal în acest episod din viaţa ta. Vorbesc din experienţă? Da! Şi nu vorbesc numai despre relaţii de iubire, vorbesc despre orice gen de relaţie care la un moment dat mi-a adus atâta dragoste, energie pozitivă şi împlinire încât nu îmi puteam vedea viaţa continuând fără a o avea. Învăţăm, pentru că trebuie! Învăţăm să trăim fără a-i avea alături pe cei care au fost cândva foarte importanţi pentru noi, dacă vrem să supravieţuim. Pentru că, dacă avem noroc, vom cunoaşte alţii curând. Puţini oameni pe care îi iubim ne rămân alături toată viaţa, restul ne rămân în suflet şi în amintiri....

Fusei şi eu la serviS

2011-07-27T19:25:00.004+03:00

Am ajuns eu la concluzia, bineînţeles cu ajutorul unei persoane care chiar se pricepe, că maşina pe care o conduc are ceva probleme, nu majore, care necesită rezolvare.
Motiv pentru care, ca un client normal, îmi fac programare la un dealer Skoda din Craiova, că, de, zic să mă duc la cineva Hautorizat. Nu merită să-i menţionez numele, dar e la intrare în municipiul reşedinţă de judeţ oltean get-beget cu populaţie majoritară de etnie rromă (prietenii ştiu de ce).
Acestea fiind spuse, azi, cum scriam şi pe feisbuc, am mers, în primă fază la diagnoză, să vedem exact ce are maşinuţa.
Nu ştiu din ce motiv, poate pentru că sunt femeie şi nu arăt că m-aş pricepe la maşini sau poate pentru că trăim într-o ţară în care avem multe de învăţat în materie de customer care, oamenii aia nu au înţeles că, independent de costuri, problemele maşinii trebuie real depistate şi remediate.
După ce că am aşteptat 2 ore într-o căldură cumplită, m-am trezit cu un raport de diagnoză complet tâmpit, deşi ştiam clar, de la persoana care se uitase în prealabil la autoturism, că are ceva probleme. Şi asta după ce îi rugasem pe oamenii aia să îşi facă treaba ca lumea, adică îi rugasem să le dau bani. Dar, ce să zic, era final de program.
Nu numai că nu au trecut nimic concret în raport, dar nici nu au verificat ceea ce promiseseră. Cireaşa de pe tort este că mi-au reglat direcţia fără să le fi cerut, pentru că aşteptam o ofertă de preţ în urma diagnozei, că doar nu eram la Kaufland unde puteam să văd singură preţul.
Şi nu numai că a costat o groază de bani, dar mi-au pus cheile în braţe fără niciun fel de test. Am plecat, ştiind că factura nu este achitată şi pentru că nu mai era nimeni acolo cu care să discut.
La ieşire din Craiova, la 100 km/h în linie dreaptă, când am luat mâna de pe volan, era să mă proptesc atât de repede în şanţ că m-am şi speriat.
Cam ce ar trebui eu să fac acum? Să plătesc pentru bataie de joc?
Cum spune cineva, trăim în Romania şi asta ne ocupă tot timpul...

Cea mai grozavă experienţă

2011-07-21T22:23:00.004+03:00

Nu pot descrie atmosfera incendiară pe care cei de la Bon Jovi au creat-o la Bucureşti pe 10 iulie, iar ceea ce am simţit eu acolo este imposibil de exprimat în cuvinte. A fost o experienţă uimitoare. Cea mai intensă în foarte mult timp pentru mine.
Vorbeam cu colegi şi prieteni care au fost în Piaţa Constituţiei şi cu toţii, la zile distanţă, nu ne revenisem din emoţia trăită la concert. Doamne şi acum mi se face pielea de găină când îmi amintesc cât de frumos a fost.
La ora 8 fix (mai rar asemenea respect pentru fani) şi mult peste 30 de grade afară concertul a început în forţă cu "Raise your hands" şi aşa a fost până la sfârşit, iar vocea lui Jon a fost incredibilă în tot acest timp. Şi fără nicio pauză!
Finalul concertului nu a fost deloc mai prejos. Piesa aleasă de artişti pentru încheiere a fost inspirată, iar nebunia (în sensul bun al cuvântului) care se vede în videoclipul postat de unul dintre fanii prezenţi acolo, am simţit-o în fiecare minut din cele 180 ale show-ului.
Chiar sper să revină cu următorul concert în Romania. Ne-au trebuit 30 de ani să-i vedem aici.

Give me everything toooniight! Yeah!

2011-07-20T11:12:00.003+03:00

Ascult cu totul alt gen de muzică decât dance, hip-hop, rap acasă sau în maşină, dar când merg într-un club sau când dansez prin casă de nebună îmi place o melodie cu ritm pe care să mă zbănţui la maxim.
Ei bine, asta e chiar grozavă, şi totul datorită pitbull-ului asta care scoate hit după hit. Nu mă pot gândi la vreo melodie (sau, mă rog, melodie e mult spus) pe care să o fi promovat printr-un clip, şi care să nu fi spart topurile.
Deşi e urâţel el aşa, are mult farmec şi o voce perfectă pentru genul muzical pe care îl abordează. Au apărut şi pe la noi câţiva care încearcă, penibil în opinia mea, să-l imite dar nu prea le iese că tipul chiar e bunicel pe segmentul lui.
Restul din combinaţia asta putea să lipsească, mai ales tipa, care doar vorbeşte în şoaptă.
Peste 71 de milioane de vizionări ale clipului original pe youtube. Give me everythiiiing toniiiight! Yeeee, yeeeee!

Cavalerismul nu a murit...se pare

2011-07-14T22:36:00.006+03:00

Venind odată de la Timişoara şi opintindu-se să-şi dea bagajul jos din spaţiul destinat acestuia în tren, în timp ce un bărbat se uita nepăsător la ea, soră-mea, îmi zicea " E clar, Ile, cavalerismul a murit!"
Astăzi am avut, una după alta, două experienţe prin care am contrazis-o.
Erau peste 40 de grade azi în Bucureşti la orele amiezii, practic nu aveam aer. Am ieşit, toată aranjată şi îmbrăcată să merg la o întâlnire (a se înţelege "meeting" nu "date") şi am vrut să deschid, de la telecomandă, maşina. Mi s-a părut mie că văd poziţiile aprinse, dar am crezut că e reflexia soarelui în ele. Când colo, surpriză, chiar le uitasem aprinse şi bateria maşinii era moartă.
Trecând peste momentele de disperare că nu aveam cum să ajung la întâlnire la timp, la un moment dat trece pe lângă mine un vecin de cartier al soră-mi, iar ea îmi face semn să-l opresc. Asta după ce, un coleg foarte "binevoitor", din acelaşi Bucureşti, îmi spune că el nu mă poate ajuta, dar să "agăţ" pe cineva pe stradă, că sunt draguţă, şi sigur voi avea succes. Doamne ce cavaler!!!
În fine, îl opresc pe domn, îi explic pe scurt situaţia şi îl rog disperată să mă ajute. Timp de jumatate de oră, pe canicula de afară, m-a ajutat să iau "curent" de la maşina soră-mii, după care alte 5 minute mi-a împins maşina pentru că prima metodă nu a funcţionat direct.
Nu ştiu cine e, cum îl cheamă, dar jos pălaria.
A doua oară în aceeaşi zi, la un hypermarket, un domn înaintea mea la coadă, avea coşul plin ochi. Deja mă apucase disperarea că urma să stau acolo minute în şir până va veni rândul meu, dar stăteam cuminte la coadă. Când, ce să vezi? Mă pofteşte să trec înaintea lui pentru a nu aştepta prea mult după el. Bravo domne'! Mai sunt şi cavaleri rămaşi în viaţă. Ce e drept, amândoi erau trecuţi de 38-40 de ani, pentru că e clar că generaţia "piţiponci" habar nu are de astfel de gesturi.
Bravo! Şi multumesc! Cavalerismul, nu a murit, se pare, dar mai sunt foarte puţini cei care îl practică.

Tranformers 3 - bun şi fără Megan

2011-07-11T22:20:00.006+03:00

Nu sunt o împătimită a genului SF, dar "Transformers" 1 şi 2 mi-au plăcut foarte mult cand le-am văzut pe DVD.
Şi menţionez asta pentru că nici măcar nu există termen de comparaţie să vezi un asemenea film la cinema cu un sistem de sonorizare perfect.
Nu sunt fan tehnologie 3 D pentru că nu prea îi văd rostul, dar revin la declaraţiile mele anterioare cum că e o invenţie tâmpită şi zic "hai bine, un film ca ăsta merită văzut astfel".
Acestea fiind zise, am stat nemişcată la un film de peste 2 ore şi jumătate, SF, în format 3D.
"Transformers 3" este genial! Idee, scenariu, efecte, prestaţia actorilor, toate alcătuiesc reţeta unui film super tare! De obicei continuările nu sunt reuşite dar acesta este un caz fericit.
Recunosc, Megan Fox mi s-a părut mai faină şi ca femeie şi ca prestaţie, dar am înţeles că a cerut prea mulţi bani şi, astfel, a fost înlocuită!
Noua actriţă în rolul principal Rosie Huntington-Whiteley este necunoscută mie, dar merge. Oricum cred că va cuceri publicul masculin.
Ca şi cum nu ar fi fost suficient de bună experienţa, cea mai mare surpriză pentru mine, la care am rămas practic fără suflare, a fost actorul ales pentru rolul masculin negativ.
OMG, the one and only Patrick Dempsey! Efectiv cireaşa de pe tort.
Filmul e bun! Big like din partea mea!

BAC-ul 2011 sau dezastru naţional

2011-07-03T15:26:00.005+03:00

A trecut şi BAC-ul 2011, şi, surpriză, promovabilitatea este şi mai scăzută decât anul trecut, când s-a spus, că rezultatele au fost destul de slabe, comparativ cu anii anteriori.
Pentru că plouă afară am facut ceea ce evit să fac în ultima perioadă, adică să ma uit la televizor.
Doamne ce tragedie! Rezultate dezastruoase, cel mai slab bacalaureat, promovabilitate foarte scăzută în anumite judeţe, promovabilitate 0 pentru prima dată în ultimii 20 de ani în anumite licee!
Bună dimineaţaaaa! E clar ca împreună cu sănătatea şi sistemul asigurărilor sociale de stat, învăţămăntul românesc este la pământ.
Profesorii nu îşi mai dau deloc interesul, mai ales după ce li s-au tăiat salariile considerabil, iar dacă vrei să faci ceva mai mult decât să fumezi în băi la şcoală, sau să faci mişto de profi, trebuie să mergi la meditaţii. Iar astea sunt scumpe rău.
În acelaşi timp e foarte clar că nici elevii nu mai sunt interesaţi să aibă rezultate bune la învăţătură, când percep sistemul de valori total greşit din Romania.
Sunt foarte mulţi care ştiu că tot ce trebuie să facă este să treacă acest examen, pentru că apoi mami şi tati au grija să le plătească taxa la facultate şi restul examenelor de acolo pentru a avea la final studii superioare, că, deh, aşa e moda.
Oooof, şi după ce că sistemul e praf, după ce că profesorii nu îşi mai fac meseria cum trebuie, după ce că multi liceeni sunt efectiv analfabeţi şi nu sunt în stare să susţină un astfel examen, mai marii învăţămăntului românesc s-au mai gândit să ceară liceelor să monteze şi camere de supraveghere în sălile de examen. Culmea!
Abia aştep să văd rezultatele de anul viitor! Şi mai ales cum, care mai de care îşi dă cu parerea la televizor despre ce măsuri trebuie luate şi cine trebuie să o facă, dar de aproape 22 de ani încoace nimeni nu le ia.

Desculţ în parc

2011-05-31T09:59:00.010+03:00

Trăiască Feisbucul! Altfel nu aş fi aflat că se joacă piesa asta în Craiova aseară la Teatrul Naţional "Marin Sorescu".

Îmi doream să o văd din ianuarie de când a început să se joace în Bucureşti, dar nu am reuşit să ajung. Uite însă că lucruri bune se mai întâmplă celor care ştiu să aştepte.

" Desculţ în parc" este o comedie frumoasă, tonică, plină de culoare scrisă de Neil Simon şi regizată de Ştefan Bănică Jr, care prezintă viaţa unui cuplu cu personalităţi diferite, proaspăt căsătorit.

În distribuţie se regăsesc Ştefan Bănică Jr., Oana Ioachim, George Mihăiţă, Ileana Cernat, Bogdan Tudor.

Recunosc am fost puţin dezamăgită la început de rolul lui Banică, pentru că mi se părea că nu prea îi pune talentul în valoare, dar în a doua parte a piesei a fost excepţional.

Ileana Cernat, pe care mărturisesc, nu o ştiam, a avut prestaţie uimitoare. Superbă!

Piesa merită văzută pentru că, la final, pleci de la spectacol binedispus şi destins, după o porţie mare de râs.

Un mare minus, şi trebuie să menţionez asta, cu riscul de a-mi atrage antipatii, a fost locul, deoarece sonorizarea a fost foarte proastă în sală, şi publicul, pentru că mulţi nu au înţeles că telefoanele mobile şi alte manifestări zgomotoase deranjează atât actorii cât şi spectatorii.

Visul unei nopţi de vară

2011-05-09T12:49:00.004+03:00

Nu am crezut că ar putea să îmi placă atât o piesă de teatru, mai ales că, spre ruşinea mea nu mai văzusem din copilărie una.
"Visul unei nopţi de vară" jucată la Teatrul Naţional Bucureşti m-a copleşit prin originalitatea cu care a fost pus în scenă şi prin interpretarea actorilor.
Deşi nu era premieră, spectacolul s-a jucat cu casa închisă şi a captivat total publicul care, la final, a aplaudat frenetic minute în şir.
Recomand piesa, deşi nu sunt o cunoscătoare în domeniu, pentru ceea ce m-a făcut să simt. Trebuie să vedeţi spectacolul.

Vreau să învăţ

2011-05-04T21:17:00.003+03:00

Vreau să invăţ:

Să am răbdare. Oare mai pot învăţa asta?
Să iau oamenii aşa cum sunt şi să le apreciez calităţile, iar defectelor să nu le dau atenţie marită. Nu pot să nu le dau deloc, pentru că am spiritul de observaţie prea ascuţit.
Să renunţ când văd că, oricât aş încerca să mă fac înţeleasă, nu reuşesc.
Să apreciez ce am şi să nu mă mai plâng mereu (aici soră-mea o să mă desfiinţeze pentru că mereu mă plâng de ceva).
Să gândesc pozitiv! Lucrurile bune nu vin celor care ştiu să aştepte, cel puţin eu asta cred, dar vin într-adevăr când te aştepţi mai puţin.
Să iert, complet, cu mintea şi cu sufletul, să pot să iert orice fără să mă mai încarc de energie negativă. Aici am de lucru mult.
Şi sunt multe lucruri pe care le mai am de învăţat. În definitiv, toată viaţa învăţăm. Mai bine mai târziu decât niciodată!

Reset

2011-05-04T00:30:00.004+03:00

M-am săturat să aştept aşa că abandonez, am obosit să mă lupt aşa că am cedat, am înţeles în sfârşit că nu se poate şi mă retrag. Aş vrea să fug, fără să mă uit înapoi, dar nu pot. Încă mai e ceva...De ce nu se termină odată? Brusc şi fără repercursiuni!
Ce bine ar fi să avem un buton de reset la îndemână, iar atunci când ne dorim un nou început, curat, simplu, nepătat, să apăsăm acest buton şi să o luăm de la capăt. Cu tot, cu toate noi, frumoase şi uşoare....Câţi dintre noi au noroc să facă asta?
Ar fi doar un buton, cel mai mic posibil... unde îl găsesc?
Dar vreau acum, în acest moment, pentru că, deh, mereu am recunoscut :una dintre virtuţile pe care nu le posed este răbdarea.

Uneori visele se împlinesc

2011-04-29T17:57:00.007+03:00

Pentru unii visele chiar devin realitate. Acum ceva ani frate-meu îmi zicea " Ile, trebuie să ai un vis. Mereu trebuie să visezi la ceva, şi să munceşti să îţi vezi visul împlinit".
Din ce în ce mai mult ajung să îi dau dreptate. Dar dacă şi aici totul depinde doar de noroc?
Fata asta, Kate, a avut visul ăsta de când era ea mică, să se iubească şi să se căsătorească cu prinţul William.
Şi uite că i s-a împlinit. Pentru ea "prinţul" nu era ceva generic ca pentru noi toate, care îl aşteptăm şi cu care ne dorim "happy ending-ul", pentru ea prinţul a fost chiar prinţ.
Mă gândeam cât a fost noroc şi cât meritul ei de a-l ţine lângă ea, şi cred că este o femeie care clar a ştiut ce vrea, pe lângă imensa şansă pe care i-a oferit-o viaţa.
S-a vrut la palat, s-a vrut regină şi a ştiut să aştepte. Bravo!
Nu am văzut decât câteva secvenţe din nuntă (mi s-a părut fermecătoare şi cu mult bun gust mireasa), dar am văzut un reportaj despre ei doi. Par foarte buni prieteni, nu transmit pasiune sau o dragoste nebună. Cel puţin mie asta îmi "spun" ei doi. Poate asta e cheia ca un astfel de vis sa devină realitate.

Power to the women

2011-02-01T15:11:00.004+02:00

Ruşine mie că nu i-am dat atenţie, videoclipul este absolut demenţial şi transpune în imagini una dintre fanteziile mele!
Cred că cel puţin o dată în viaţă, fiecare femeie a visat să facă aşa ceva unui bărbat care i-a frânt inima.
Iar tipa e super, super cool! Power to the women!

Nu mai cred în ele

2011-01-23T13:07:00.008+02:00

Nu mai sunt de acord cu urmatoarele:
" Bine faci, bine găseşti!" Pe naiba! Cunosc atâţia oameni care şi-o iau constant în freză, deşi tot constant fac gesturi de bine faţă de diverşi oameni.
"A doua oară e întotdeauna mai bine!" Mie mi s-a adeverit întocmai contrariul. De câte ori am dat o a doua şansă cuiva, a ieşit de două ori mai prost, am fost lasată baltă, într-un fel sau altul, mult mai repede.
" Lucrurile bune se întâmplă celor care ştiu să aştepte!" Asta, cel puţin, e cea mai mare tâmpenie ever!!!
Nu ştiu cine a zis-o, dar cred că a scos-o după ce, aşteptând o viaţă după ceva, când în sfârşit s-a întâmplat, ca să nu admită faptul că e prea târziu, a zis asta.
Eu aş zice că lucrurile bune se întâmplă celor care au noroc. Punct! Şi asta mă duce la urmatoarea zicală cu care nu sunt de acord.
" Norocul ţi-l faci singur!" Pe dracu! Poţi să te zbaţi o viaţă întreagă, să munceşti asiduu, să faci totul ca la carte, să fii un om bun şi corect mereu. Dacă e sa fii ghinionist nu iese nimic bun şi frumos, pe orice plan al vieţii ar fi.
Cum poţi, foarte bine, să ai noroc de nişte conjuncturi care să te ducă unde ai visat fără să faci nimic. Da, există, şi sunt multe cazuri de acest gen. Văd tot mai multe în jurul meu în ultima perioadă.
Şi mai sunt multe cu care, la 32 de ani nu mai sunt de acord, deşi credeam că vorbele astea "bătrâneşti" chiar se adeveresc.
Între timp mi s-a întâmplat ceva serios şi cât se poate de real....VIAŢA!

D'ale vieţii

2011-01-11T15:26:00.009+02:00

În fiecare zi, pe drum spre serviciu, exact înainte de ajunge la birou, văd mereu un grup de oameni, de bărbaţi.

Sunt majoritatea ţigani şi stau exact la marginea unui drum care se abate către una dintre comunele limitrofe oraşului meu.

Se încălzesc la un foc de lemne sau anvelope (nu ştiu exact de unde le au) fumează, şi aşteaptă să treacă maşini către groapa de gunoi, pentru a căuta în ele, din mers, fier vechi. Evident din asta trăiesc.

De fiecare dată când trec pe lângă ei mă întreb : "Oare ei ştiu că există şi altă viaţă?".

Asta, şi eterna întrebare pe care mi-o pun de câte ori îi văd la cerşit, încă de mici copii: "Ăştia nu se îmbolnăvesc frate??? Ăştia nu ştiu ce sunt alea răceală, viruşi, gripă şi alte boli?".

Eu mă panichez la cel mai mic semn de boală, iar ei nu au nicio treabă!

Oare cum e mai bine, să îţi faci constant griji pentru viaţa ta, pentru siguranţa ei, din toate punctele de vedere? Sau să trăieşti pur şi simplu de pe o zi pe alta, şi să nu te aştepţi să evoluezi deloc? Singura ta grijă să fie să ai ce mânca şi unde dormi şi....atât! Punct.
Să nu ştii nimic altceva, să nu te intereseze despre pericolele din jur care sunt la tot pasul, sau despre încălzirea globală, sau despre faptul că, dacă te îmbolnăveşti ai dat de dracu în România pentru că suntem o ţară de lumea a treia la capitolul ăsta. Trebuie să fie super să nu ai astfel de griji, iar aceşti oameni nu le au...credeţi-mă!

32 de ani

2011-01-09T22:06:00.004+02:00

Azi am împlinit 32 de ani! La mulţi ani mie şi iubitei mele surioare gemene!
Sunt mulţi ani, sunt puţini, asta e vârsta la care am ajuns. Curios, la 30, nici nu am simţit că "schimb prefixul", a fost o aniversare frumoasă, cu prieteni şi familie, şi am pornit într-o nouă etapă a vieţii cu optmism şi încredere în mai mult. Mă gândeam că o să fac şi-o să dreg până la 31...ce să mai....cu toţii ne dorim să realizăm multe, dar, dacă reuşim sau nu, nu depinde mereu de noi.
La împlinirea a 31 de ani am fost depresivă. Îmi amintesc că nu aş fi vrut să văd pe nimeni, însă familia şi prietenii nu m-au ocolit, şi am fost cu multă lume alături.
Astăzi, când a mai trecut un an, nu am simţit nimic, nici optimismul unui nou început, nici tristeţea trecerii timpului. A fost primul an în care nu mi-am sărbătorit ziua, clasic, printr-un chef acasă sau într-un birt, ci am ales să fiu într-un alt oraş, şi un week-end întreg să îmi sărbătoresc ziua de naştere făcând lucruri frumoase cu persoanele cele mai dragi mie.
Am primit cadouri superbe, asta mă bucură în fiecare an, iar cui mi-a transmis urări, prin orice mijloace, am mulţumit din suflet, pentru că am apreciat sincer.
Sper să fie un an bun...pe toate planurile, cel mai bun de până acum, pentru că sunt pregătită şi voi face faţă încercărilor la care Dumnezeu mă va supune.
La mulţi ani, Ile!

Din cauza la....

2011-01-04T21:34:00.006+02:00

Mi s-a luat să aud zilnic, efectiv zilnic, exprimarea " din cauza la". Imposibil să nu mă confrunt cu un răspuns sau o afirmaţie care să conţină această construcţie complet greşită din punct de vedere gramatical.
Mi se irită creierul, pur şi simplu, la câte persoane o aud, şi pe care nu îmi permit să le corectez.
"De ce nu merge maşina?"
Răspuns - "Din cauza la motorul care s-a stricat ".
" De ce a durat atât să faci ceea ce ţi-am dat să faci?"
Răspuns - " Din cauza la colegul meu care nu şi-a făcut treaba mai repede".
Şi credeţi-mă, sunt exemple reale.
Oricum parcă toţi au luat-o razna, populaţia României vorbeşte din ce în ce mai greşit. Şi mai ales tinerii.
Să fie din cauzaaa....laaaa sistemul de învăţământ, care este, care îl avem din ce în ce mai prost? Sau din cauza la cadrele didactice care sunt atât de prost plătite, încât nu mai au niciun interes să-şi facă meseria?
Din cauza la ce, oare?

De ascultat

2011-01-02T23:41:00.007+02:00

Am descoperit-o pe fata asta care cântă super. Melodia de mai jos mi-a atras atenţia pentru că era fredonată de soră-mea, şi am cautat-o pentru ea.
Cu ocazia asta am ascultat mai multe melodii ale ei, şi îmi place mult cum sună.
O cheamă Lenka, e din Australia, iar cântecele ei au un suflu proaspăt şi revigorant...pentru mine. V-o recomand, căci merită.
Melodia din reclama de la Orange nu e prima din discografia Lenkăi folosită în publicitate. "The show" este dintr-o altă reclamă, dar nu reuşesc să îmi amintesc din care.

Una foarte tare este cea de mai jos, deşi versurile sunt un pic triste...

În prag de an nou

2010-12-27T10:54:00.006+02:00

A trecut şi Crăciunul. Toate trec repede, şi bune şi rele, vin altele şi altele...în fine,nu despre asta vreau să scriu şi nu vreau să dau o notă tristă , pentru că eu chiar am fost într-o dispoziţie bună de Crăciun.
A fost un Crăciun frumos, care mi-a oferit ocazia să fiu alături de sora mea, de mama, de iubitul meu şi de cei dragi. A fost prin comparaţie cu anul trecut, o sărbătoare frumoasă cu un brad superb ales şi împodobit de surioara mea, sărbătoare care sper să fi fost cel puţin la fel pentru voi toţi.
Evident a lipsit cineva, şi mereu va lipsi, căci nu mai este printre noi, dar viaţa merge înainte şi numai Dumenzeu decide prin ce experienţe şi evenimente trecem.
Aştept Revelionul şi anul nou, şi pentru prima dată în cei aproape 32 de ani (pe 9 ianuarie 2011 îi împlinesc) nu îmi fac niciun plan pentru 2011, aşa cum făceam până acum "la anu' vreau să fac asta şi asta şi asta".
Nu! În anul 2011 vreau să fiu sănătoasă şi liniştită, vreau să visez şi să sper că toate vor fi bune şi frumoase pentru mine şi cei dragi mie. No new year's resolutions, only dreams. De aceea urarea mea pentru voi toţi de an nou este:
" Vă doresc din suflet să aveţi puterea să visaţi, să speraţi şi să vedeţi mereu jumătatea plină a paharului. Să aveţi răbdare şi să faceţi totul corect iar visele să vă devină relitate! Un an nou mai bun decât cel care se încheie, pe toate planurile!"

În derivă

2010-12-07T21:42:00.003+02:00

A început primul serial produs de HBO România. E un concept interesant de serial, deşi nu este original românesc, care prezintă sesiuni de psiho-terapie ale mai multor persoane din diferite medii, aflate, evident...în derivă.
La baza realizării acestui film stă serialul israelian "Be Tipul", creat de Hagai Levi, foarte premiat în ţara de origine.
În 2007, drepturile au fost cumpărate şi de HBO SUA, care a produs serialul sub numele "In Treatment". Acesta este acum şi în Romania,cu titlul "În derivă" şi sunt sigură că se va bucura de un mare succes, mai ales că rolul principal este jucat de un mare actor, unul dintre favoriţii mei, Marcel Iureş.
Scenariul, din ce am văzut în primele 2 episoade este foarte bun, iar Marcel Iureş este excepţional.

Se întâmplă şi minuni

2010-11-29T19:50:00.006+02:00

Astăzi am văzut un om fericit şi asta m-a bucurat. Un om pe a cărui faţă se citea disperarea acum câteva luni, ştiindu-şi copilul bolnav grav.
Este vorba despre tatăl Andreei, un om simplu care a luptat din răsputeri să-şi salveze fetiţa. Andreea s-a născut cu o boală gravă, iar vindecarea ei depindea de un transplant de celule stem, la costuri exorbitante.
Lipsa banilor şi a informaţiei, precum şi mediul în care trăiesc, nu le-a permis părinţilor să ştie că la naştere pot recolta celule stem din cordonul ombilical şi să le conserve pentru cazul în care copilul ar avea nevoie vreodată de transplant.
Tatăl ei a avut noroc, deoarece a întâlnit mulţi oameni de bine care l-au îndrumat şi l-au sprijinit şi nu s-a dat bătut nicio clipă. A dus o luptă cruntă, lovindu-se de uşi închise sau de birocratia din România, de refuzuri şi promisiuni neonorate, de un sistem care nu te ajută în astfel de cazuri.
Azi s-a întors din Israel unde operaţia a fost o mare reuşită, şi a venit să ne salute, pe mine şi pe alţi colegi.
Cât m-am bucurat să aud că totul e bine şi să-l văd zâmbind!!! M-am săturat să aud şi să citesc numai despre bolnavi de diverse forme de cancer sau alte boli care nu au nicio şansă uneori din lipsa banilor. M-am săturat să aflu despre copii de vârste tot mai fragede care sunt grav bolnavi.
În sfârşit aud despre un astfel de caz disperat rezolvat. Ne-a povestit despre cum s-au purtat acolo medicii şi asistentele cu ei toţi, despre cât de diferit e totul faţă de spitalele din Romania. Am realizat încă odată în ce ţară de kkt trăim.

Suflete pereche

2010-11-22T11:42:00.007+02:00

Mi-am propus să scriu despre asta pentru că e ceva frumos, e ceva ce fiecare ar trebui să aibă.... măcar odată în viaţă. Cu toţii ar trebui găsim măcar un suflet pereche.
Să ai aceleaşi pasiuni, să comunici uşor, chiar şi printr-o privire sau telepatic, şi orice ai face împreună cu acea persoană să te încarce psihic, să te umple de bucurie, să suferi când el sau ea suferă, să-ţi fie rău fizic atunci când sunteţi departe....asta înseamnă pe scurt suflet pereche.
Şi totul să fie reciproc, necondiţionat, neplanificat.....doar natural şi frumos.
Sufletele pereche se regăsesc pentru că în fiecare nouă reîncarnare au ceva să-şi transmită, spun astrologii.
Şi tot ei cred că, rareori, sufletele pereche evoluează într-o viaţă comună, şi că sufletul pereche nu este neapărat, aşa cum cred mulţi, persoana cu care ai o relaţie de cuplu.
Întâlnirea cu sufletul pereche e un eveniment unic în viaţă. Unii nici nu au acest noroc.
Eu l-am avut. Îl am.
Relaţia cu sora mea geamăna este o dovadă. Evident, sunt şi diferenţe între noi, dar ea e sufletul meu pereche.
Aş putea fi pe o insulă pustie cu ea şi nu m-aş plictisi.
Ştiu însă, acum că am mai citit despre asta, că pot fi atât de norocoasă încât să îl găsesc şi pe al doilea, pe EL....

Nu-mi mai ajunge timpul

2010-11-15T19:03:00.003+02:00

A fost o zi de luni groaznica. Prea mult de munca, prea scurt timpul...sustin ideea ca timpul s-a comprimat si nu mai putem face cate faceam in 8-9 ore acum 3-4 ani.
Mi se pare ca ma trezesc acum si...bang...imediat e seara.
Sunt frustrata nu pentru ca nu ajung sa-mi termin treaba la serviciu....fuck it, le trec pe lista pentru a doua zi, ci pentru ca nu apuc in fiecare zi sa petrec cat mai mult timp cu iubitul meu, cu mama, cu prietenii dragi....sa ma plimb mai mult, sa vad filme, sa ies, sa scriu...whatever.
Am ajuns sa programez, in fiecare zi o anumita activitate. E frustrant! As vrea sa pot face mai multe intr-o zi.
A fost o lune prea aglomerata azi...sper sa nu fie asa toata saptamana...desi se zice ca asa cum o incepi asa va fi toata saptamana.

Copiii fac lucruri trăznite

2010-11-09T21:15:00.003+02:00

Povestire adevărată.

O prietenă, învăţătoare, dă extemporal clasei la care predă, elevii fiind a patra.
Unul dintre elevi rezolvă pe prima pagină sarcinile cerute în lucrare, iar pe ultima desenează ceva sugestiv pentru doamna învăţătoare.
Prietena mea începe să corecteze lucrările iar cand ajunge la cea în cauză descoperă cu stupoare, pe ultima pagină, desenată frumos, în miniaturâ, evident, o...puţulică!!! Şi nu numai că era desenată, insă avea şi o legendă, scrisă cu litere de tipar, alături...sugerând denumirea populară a...obiectului.
Când mi-a povestit nu mi-a venit să cred. Cauta o explicaţie, gândindu-se că ori copilul a luat-o razna şi nu a mai ştiut ce face, ori într-adevăr chiar nu mai există pic de respect şi frică.
A anunţat şi mama, care, foarte calmă s-a întrebat cu voce tare ce l-o fi determinat pe copil să facă o asemenea poznă.
Să fie oare accesul nerestricţionat la internet şi televizor? Neaaaa...nu cred.
Mă gândeam să fi facut eu asta sau fratele meu, sau sora mea.
Cred ca jar mâncam, cum spune un prieten.

Evoluăm, ce să zic, generaţie cu generaţie.

Povestire despre un dobitoc

2010-11-06T14:25:00.005+02:00

Am fost zilele trecute la un restaurant "de fiţe" cică, aici în Slatina.
Unul deschis de patron, o "celebritate" locală, având ca target principal străinii, din ce în ce mai mulţi la noi, deoarece oraşul s-a dezvoltat industrial destul de mult in ultimii ani.
Ce nu înţelege el, poate pentru că nu vrea, sau pur şi simplu pentru că nu-i permite creierul de găină, este faptul că şi clienţii locali aduc bani în afacerea lui.
În fine, ca să trec la subiect, am ieşit la cină cu doi colaboratori italieni, pentru a marca finalul unei zile foarte bune din punct de vedere profesional.
Unul dintre ei, client fidel în acest loc, altul venit pentru prima dată acolo.
Am avut “onoarea” de a fi serviţi chiar de acest patron, care, deşi îl rugasem să-mi recomande ceva din meniu mi-a trântit-o sec “ Păi e prima dată când vii aici de nu ştii ce să comanzi?”. "Customer care perfect pus la punct"...m-am gândit, dar l-am ignorat deoarece nu puteam face o scenă în acel moment.
Nu la fel s-a comportat şi cu ceilalţi doi, însâ, cărora le-a sugerat, cu zâmbetul până la urechi, să accepte un fel special care nu era în meniu şi care urma să fie pregătit pentru ei.
Culmea este că, ceea ce nu înteleg aceşti pupincurişti este că şi străinii observă comportamentul lor de kkt la adresa conaţionalilor. Şi lucrul ăsta l-am discutat cu mai mulţi cu care lucrez, de diferite naţionalităţi, care deşi profită de astfel de tratament sau linguşiri şi la serviciu, şi în afara lui, discută între ei despre penibilitatea situaţiilor de acest gen.
Încununarea serii a fost recomandarea desertului, pentru toţi 3, care era prăjitura casei…dar ghici ce? Nu mai avea decat 2 porţii!!!
I-am mulţumit politicos, spunându-i că nu servesc desert.
Seara în sine a fost un succes deoarece oamenii în a căror companie am fost sunt foarte fini şi a fost mai mult decât mâncarea sau servirea ei.
Cel mai grav este că acest dobitoc nici nu şi-a dat seama cât de “mărunt” este în comportament….nici măcar când am fost eu cea care a avut grijă de achitarea notei de plată.

Sexy girl -cea mai enervanta melodie ever!

2010-09-10T10:12:00.004+03:00

Mi se scoală părul în cap de câte ori aud melodia asta!!!!
E cea mai proastă melodie şi cea mai enervantă din ultimii ani...pentru mine. Versurile sunt de-e dreptul penibile, nu sunt într-adevăr mult mai proaste decât ale altor melodii de acest gen, dar parcă interpretarea pupezelor de la Heaven (care sunt paralele cu pronunţia limbii engleze şi care habar n-au de muzică)le face să depăşească limitele "admise de lege" ale prostiei.
"Sexy girls watch the way you moving/ Cause all the boys want to NA-NA-NA".
WHAT A FUCK IS NA-NA-NA?
Şi pun pariu că la notele alea înalte, bloda aia, care a părul coafat chiar ca o pupăză, într-un show live s-ar face de mega kkt.
Doamne şi cum se vede că nu au deloc ureche muzicală! Efectiv nu ştiu să danseze.
Eu nu înţeleg cum astfel de specimene au atâta succes şi sunt atât de promovate de radiouri precum Kiss FM sau Pro FM, astfel încât melodiile lor de 2 lei să devină rapid hituri.
Şi câte sunt aşa în showbizu' românesc....Mamăăăăă!
Azi am ascultat Kiss FM peste 6 ore şi au dat mizeria asta de melodie de cel puţin 5 ori.

Tom Cruise rules!

2010-09-03T11:24:00.003+03:00

Tom Cruise rules!!! Înainte de a merge la film, am auzit păreri pro şi contra. Am zis că nu e posibil ca un film în care joacă Tom Cruise să fie slab, măcar la fazele de acţiune.
Ok, filmul nu e grozav, el si Cameron Diaz nu fac click (cum îmi place mie să zic) pe ecran, dar felul în care joacă el, zâmbetul fantastic al lui Tom Cruise,cum poate să arate la 48 de ani şi fazele de umor jucate bine de amândoi protagoniştii fac să merite vizionat filmul. Şi majoritatea fazelor de acţiune sunt realizate foarte bine.
Acţinea e clasică, Tom Cruise joacă rolul unui agent secret care este dat afară, pe nedrept, din FBI şi care încearcă să protejeze un adolescent inventator al unei surse de energie.
Bineînteles că în final, Roy Miller (numele personajului interpretat de Tom Cruise) reuşeşte să salveze lumea de rău, şi pe June Havens (personajul jucat de Cameron Diaz) din mai multe probleme.
Din nou...Tom Cruise rules! Chiar şi la vârsta asta! E unul dintre actorii trecuţi de prima tinereţe care se menţine într-o forma excelentă.

Moartea la români

2010-09-01T10:23:00.003+03:00

A murit cineva. Nu e nimic ieşit din comun, oameni mor în fiecare zi, e ciclul vieţii...cred că toată lumea în afară de mine acceptă asta.

În fine, nu despre asta vreau să scriu.

Ieri îmi povestea cineva despre această persoană care a murit. N-o cunoşteam, însă m-am abţinut cu greu să nu comentez remarca interlocutoarei mele. Zice femeia: " Ce chestie! A murit. Şi vineri mă întâlnisem cu el! ". Păi, na, şi nu mai avea cum să moară că te întălnisei tu cu el...ce să-ţi zic!

Am observat o chestie la români atunci când moare cineva. Tind să facă astfel de comentarii, total lipsite de sens, care mă distrează maxim. Cele mai tari mi se par cele în care auzi ceva gen "Dacă ştiam, nu îl mai lăsam singur" sau " Mai bine nu îi luam maşină, aşa nu mai făcea accident".

Well....nici dacă mă întâlnesc azi cu cineva, nu e sigur că nu va muri mâine, nici dacă ne ferim de toate relele şi pericolele nu înseamnă că putem controla durata vieţii noastre.
Tot ce putem face e să o trăim cât de bine putem.

Mici plăceri

2010-08-31T10:53:00.006+03:00

Azi a fost una dintre zilele în care m-a trezit sunetul ploii. În liniştea dimineţii se auzea doar ploaia căzând uşor, calm.

Este unul dintre lucrurile care îmi provoacă plăcere şi linişte interioară: să stau în pat, cu ochii închişi, geamul deschis şi să ascult ploaia.
Întâmplarea a făcut ca, fiind în concediu, să pot combina această plăcere cu alta, pe care mi-o pot permite doar in week-end, aceea de a-mi bea cafeaua în pat.

Pe aceeaşi listă, a activităţilor de relaxare, care îmi fac o plăcere deosebită, mai sunt:

- să stau pe plajă dimineaţa, când nu este foarte aglomerat şi să ascult sunetul mării, mie mi se pare că marea "cântă" atunci când e liniştită;

- să stau într-un loc aglomerat (o piaţetă, centrul unui oraş, o esplanadă) la o terasă sau pur şi simplu pe o bancă, afară să fie soare blând cu puţin vânt, iar eu să ma uit ore în şir la oameni;

- să mă întind pe iarbă în parc (în România nu prea poţi face asta în multe parcuri) şi să privesc cerul, copacii, oamenii.

Şi ar mai fi câteva, dar e păcat cât de puţin timp liber am, şi cât de rar am parte de aceste mici plăceri...

Mai vreau

2010-08-28T11:12:00.005+03:00

Îmi place cum viaţa, cea pe care o trăieşti zi de zi acasă, la serviciu, se opreşte în loc atunci când pleci în concediu.
Urăsc cât de repede trece concediul şi revii la problemele zilnice, la nemulţumirile pe care le ai şi pe care te zbaţi să le depăşeşti într-un fel sau altul.
Aş vrea să merg în concediu odată pe lună, să vegetez, să mă plimb, să dansez, să fac tot ce am chef fără să mă gândesc că va mai trece mult timp până să o fac din nou.
Mă gândesc de multe ori la cei care au foarte mulţi bani şi îşi permit să evadeze din cotidian foarte des. Cum trebuie sa fie?
Totul trece într-adevăr repede, dar, parcă momentele frumoase trec cel mai repede.

O tragedie de nedescris

2010-08-17T09:53:00.004+03:00

M-a afectat foarte mult tragedia de la maternitatea Giuleşti, pentru că este una dintre acele întâmplări la care rămâi fără replică, şi stai şi te intrebi cum este posibil aşa ceva.
Ne-am făcut încă odată de râs în toata lumea, dar asta nu mai contează când te gândeşti la vieţile nevinovate care au pierit şi la durerea părinţilor care nici nu au apucat să trăiască bucuria naşterii unui copil.
4 dintre familii vor trebui să aştepte rezultatul testelor ADN, pentru a afla dacă mai au sau nu bebeluşul în viaţă, alţi 14 părinţi vor trebui să aibă grijă de un copil cu arsuri grave pe corp. E tragic!

Chiar zilele trecute citeam o declaratie a ministrului sănătăţii Attila Cseke care spunea că sistemul sanitar nu se află în colaps ci trece printr-o perioadă mai grea din care, cu măsurile optime, se va iesi.
Asta sună ca declaraţia lui Boc despre creşterea salarială estimată pentru anul viitor. Cu toţii ne iau de fraieri, iar noi acceptăm.

Referitor la sistemul sanitar român, din afară de vede altceva, domnilor ministri.

"Agenţia Reuters scrie: serviciile medicale româneşti sunt printre cele mai slabe din Uniunea europeană, iar standardele de siguranţă şi igienă s-au schimbat foarte puţin faţă de perioada comunistă. Şi portalul italian Tgcom afirmă că România este una dintre cele mai sărace ţări ale Uniunii Europene, cu servicii medicale rămase la standardele epocii comuniste" citeam astăzi în Cotidianul.

Acum 4 ani, când sistemul sanitar nu era în colaps, preşedintele ţării cred că a facut, deşi indirect, cea mai directă şi mai dură declaraţie referitoare la nivelul serviciilor medicale din România, când a ales să se opereze într-o clinică din Viena. Iar intervenţia nu era una foarte grea.

Ce s-a întâmplat ieri, într-o unitate sanitară de top (cică) din Romania, te face să te temi de ceea ce ţi s-ar putea întâmpla dacă vei fi nevoit să apelezi la medicii şi spitalele româneşti. Şi, din nefericire, nu suntem toţi Băsescu sau Becali. Suntem, cei mai mulţi, oameni normali cu venituri care nu ne permit să ne tratăm în străinătate.

E trist că am ajuns aici, e trist că nimeni nu mai face absolut nimic să ieşim din asta...

Vezi mai multe din Stiri, evenimente pe 220.ro

Asta trebuie de fapt să bem!

2010-08-02T07:32:00.004+03:00

Le-a trebuit mult timp până să se prindă că nu erau tocmai cuvintele potrivite alese pentru această campanie.
Ani de zile am văzut pe toate posturile de televiziune " Pentru o viaţă sănătoasă consumaţi zilnic minim 2 litri de lichide", adică puteau fi şi vodcă sau coca-cola, dar 2 litri minim să fie.
De multe ori am vrut să scriu undeva, dar nu am ştiut unde, să le zic "Băi tâmpiţilor voi îndemnaţi oamenii să fie alcoolici!" .
Azi de dimineaţă, am observat pe PRO TV că s-au prins, în sfârşit. Nu ştiu dacă numai la acest post, nu ştiu exact de când, dar important e că cineva şi-a dat seama.
Sună altfel :" Pentru o viaţă sănătoasă consumaţi zilnic minim 2 litri de apă".
Deci atenţie!
Beţivanii care au crezut că viaţa sănătoasă se menţine cu 2 litri minim de secărică consumaţi pe zi, treceţi pe apă, singurul lichid care trebuie băut pentru a fi sănătoşi!

Bang-bang sau terapie cu pistolu'

2010-07-28T21:22:00.006+03:00

Acum înţeleg de ce în filmele americane, când poliţaiu' e supărat se duce în poligon şi trage în ţintele alea până le "ucide".
Azi am experimentat ceva nou care a fost mare eliberator de nervi. Am tras cu pistolul cu bile. Dar nu dintr-ăla de jucărie, ci cu unul care arăta ca un pistol cu gloanţe. Când l-am luat prima dată în mînă, mai să-mi cadă pe jos.
Moaaaa ce mişto a fost!!!! Senzaţie! Un coleg, săracul, venise să mi-l arate, mândru de achiziţia sa, iar eu i l-am luat din mână, am ţintit o usă, şi după ce am strigat puternic " Freeze mother fuckers!" am tras până a rămas fără muniţie.
Eram plină de draci, căci fusese una dintre acele zile de kkt, şi i-am descarcat pe toţi în uşă. Noroc că nu se văd urme.
Foarte tare! Trebuie să-mi iau şi eu unul, că e terapie curată. Şi totul se întâmplă rapid...şi nici nu trebuie canapea.

Suflet gol...

2010-07-26T18:37:00.006+03:00

De câteva zile vin acasă, iar în cartier răsună de fiecare dată, obsesiv, melodia asta. M-a căpiat cel sau cea care o ascultă, aşa că m-am pus s-o caut pe net.
Nu m-a impresionat niciodată ca artistă Madălina Manole, pentru că vocea ei nu era pe gustul meu, dar am crescut cu "Fată dragă", "Ei şi ce", "Vino dragostea mea" etc, adică melodii din primele ei albume, pe care le cântam cu spray-ul prin casă.
N-am scris nimic despre moartea ei pentru că, deşi m-a întristat,nu m-a afectat ca cea a lui Michael Jackson.
Spun că m-a întristat nu neapărat pentru felul în care a ales ea să facă asta, e treaba fiecăruia cât îşi preţuieşte viaţa, ci pentru câtă suferinţă trebuie să fi fost în sufletul ei şi nimeni n-a ştiut sau nu a putut să o ajute.
Apoi tam-tam-ul făcut de presă pe marginea subiectului, speculaţiile de kkt, m-au scârbit de-a dreptul.

Cred ,totuşi,că, cu o promovare bună a Media Pro ultimul ei album ar fi avut un mare succes, mult mai mare decât cele dinainte.
La melodia "Suflet gol" am dat cu "like".
Sună chiar bine, mai ales spre final.

Când ştii că iubeşti?

2010-07-22T20:48:00.006+03:00

Nu am ştiut niciodată când, fiind îndrăgostit, ajungi să iubeşti. Este un timp minim, sau trebuie să bifezi, ca şi îndeplinite, nişte criterii?
Cum îţi dai seama că, fluturii în stomac, dorinţa de a fi cu cel de care eşti îndrăgostit tot timpul, magia pe care o simţi când eşti îndrăgostit se transformă în ceva profund...în iubire.
Se transformă în dorinţa de a-i arăta lui (vorbesc la masculin din cauza sexului meu) că, în acel momement, este universul tău şi că nu ştii cum, dacă ai fi nevoit, ai face faţă unei vieţi fără el.
Că viaţa ta nu o mai include doar pe a ta, ci şi pe a lui?
Când, ideal fără să încetăm să fim îndrăgostiţi, ştim că e mai mult, ştim că iubim? Când şi cum ne dăm seama că nebunia de început s-a transformat în ceva serios? Şi cum ştim că nu ne înşelăm?
Nu am răspunsuri....

Despre eşecuri...

2010-07-15T11:36:00.004+03:00

Cum gestionăm un eşec se pare că ne defineşte, într-o oarecare masură, ca oameni....sau cel puţin mie aşa mi s-a spus, când m-am confruntat cu astfel de cazuri....rare, ce-i drept, însă prezente până acum.
M-am gândit mai mult şi tind să dau dreptate surorii mele. Aşa este! Ştim cu toţii sau ar trebui să fie uşor să ne bucurăm de succese şi împliniri.
Însă cum reacţionezi, cum te comporţi in cazul unui eşec, face parte clar din definiţia ta ca om...vorbeşte despre tine ca personalitate şi caracter.
Şi totuşi, de ce în cazul unor eşecuri minore reacţionăm mai rău decât în cazul unora majore, sau, să zicem, importante?
Cel puţin mie mi s-a întâmplat şi asta chiar nu am reuşit să înţeleg.
Cred, de asemenea, că, mai importantă decât prima reacţie, care este spontană, sunt două aspecte: cum treci peste eşec şi ce faci concret pentru ca acesta să se transforme, dacă mai este posibil, într-un succes.

Toddlers and tiaras - emisiune horror

2010-07-12T10:25:00.007+03:00

Am descoperit, mai demult ce-i drept, cea mai dezgustătoare emisiune, la care numai americanii se puteau gândi. Se numeşte "Toddlers and tiaras" şi este difuzată pe Discovery Travel and Living, de altfel un post serios şi cu pretenţii.
Pentru cine nu a avut ocazia să vadă această monstruozitate, în emisiune sunt prezentate concursuri de miss pentru fetiţe mici şi foarte mici.
Interesant este faptul că toate mamele care îşi expun copii la asemenea atrocităţi sunt grase şi urâte, cel mai probabil frustrate de aspectul lor exterior.
În loc să le lase să-şi trăiască copilăria, mamele îşi abuzează, practic, fetele la astfel de competiţii, şi le fac pe cele mici să treacă prin chinuri, aplicându-le gene false, dinţi, machiaj din abundenţă, coafuri sofisticate şi tot aşa, pentru a le transforma în cele mai valoroase concurente....sau mici monştri în opinia mea.
Una dintre ele chiar îi zice copilului de 4 ani care plângea de durere, "Beauty is pain!".
Deşi showul este controversat şi dezaprobat de mulţi continuă să se difuzeze fără probleme în fiecare săptămână.

Back up plan

2010-07-10T11:38:00.004+03:00

Super tare! Nu ma asteptam sa imi placa atat de mult. O comedie romantica incredibila, in care scenele de romantism si iubire se continua cu faze la care te prapadesti efectiv de ras. Un scenariu foarte bun pentru acest segment de film, in opinia mea. De mult timp nu am mai ras asa la o comedie romantica. De obicei, in comediile romantice, fazele comice sunt mai rare si nu foarte reusite. In " Back up plan" exista si sunt chiar bune si bine realizate.
Jenifer Lopez nu e clar o actrita buna, si chiar are fundul mare....ma rog, nu in conceptia barbatilor.... dar rolul asta i s-a potrivit perfect si l-a facut chiar bine.
Protagonistul, Alex O'Loughlin, pentru mine este un necunoscut care m-a surprins foarte placut. In primul rand prin felul in care joaca, iar apoi prin cum arata.
Cuplul da bine pe ecran, nu spectaculos emanand o chimie exagerata, insa contribuie la succesul filmului. Un alt personaj principal este un caine mic si urat.... super tare ideea, pe langa altele la fel de bune.
Mi-a placut!

Ce rămâne în final.....

2010-07-07T10:30:00.007+03:00

Azi am chef să scriu din nou despre sentimente, despre relaţii...
Mă tot gândesc, habar nu am acum dacă am mai scris despre asta, dacă într-adevăr aşa trebuie să fie, sau dacă asta este o regulă.
Mă refer aici la una dintre concepţiile mele care "spune" că pasiunea şi atracţia fizică nebunească se diminuează considerabil, dacă nu şi dispar, după un an. Iar după 3 ani se cam duce dracului totul dacă nu eşti atent şi dacă relaţia s-a bazat doar pe atracţie şi pasiune. Ideea e că totul se deteriorează atât de repede, încât, atunci când realizezi că nu mai ai nimic, e prea târziu să mai poţi face ceva.
Cred,însă, că, dacă întâlneşti pe cinva cu care să depăşeşti cu bine cele două obstacole trebuie să ramâi în acea relaţie.
Şi când spun asta, mă refer la ce rămâne după ce îndrăgosteala, fluturii în stomac, pasiunea şi atracţia fizică "mortală" se diminuează considerabil....pentru că, oricât am vrea să ne minţim, se diminuează şi suntem norocoşi dacă nu dispar complet.
Dacă apoi avem dragoste, respect, înţelegere, o rutină plăcută zilnică cu partenerul nostru, planuri de viitor comune atunci da, ar trebui să continuăm.
Dar dacă nu avem toate astea ca "next level" al relaţiei, de ce să rămânem în ea? De ce să ne complacem?

Mi-a placut si Eclipse

2010-07-05T10:02:00.007+03:00

L-am vazut, in sfarsit.
Nu mai aveam rabdare.
A fost emotionant. S-a vazut clar diferenta de regie, de machiaj,de abordare, in final, a cartii scrisa de Stephanie Meyer si implicit a scenariului adaptat de aceasi Melissa Rosenberg . Cele 3 personaje principale stralucesc sub regia lui David Slade care a avut o noua viziune asupra acestui film.
Foarte diferit mi s-a parut de primele doua parti. Actorii au fost superbi, scenariul bun si mi-a placut foarte mult imaginea. Nu m-a tinut cu sufletul la gura ca primele doua filme, insa nu am fost dezamagita absolut deloc.
Robert Pattinson, Kristen Stewart si Taylor Lautner au fost la inaltime si de data aceasta . Se vede clar si frumos chimia dintre cei doi protagonisti care sunt impreuna si in viata reala...te captiveaza, efectiv, ca si spectator.
Mi-a placut in mod deosebit surprinderea sentimentelor dintre personajele principale pe parcursul intregului film si scena bataliei dintre armata de vampiri creata de Victoria, pe de-o parte, si famila Cullen impreuna cu haita de lupi de cealalta.
Interesant este faptul ca toate cele 3 parti ale filmului sunt bune si au avut un succes rasunator in America dar si in Europa.
Astept cu nerabdare ecranizarea partii a patra care, se pare, va fi realizata in doua filme. Era normal, caci in ultima parte se petrec cele mai multe schimbari in vietile tuturor.
Cred ca este cea mai interesanta si mai buna dintre cartile scrise de Stephanie, care merita citite. Si in acest caz, din pacate, cartile mi s-au parut mai bune decat filmele.

Am făcut-o americăneşte!

2010-06-28T18:31:00.006+03:00

Nu am facut-o niciodată până la 31 de ani.
Nu este vorba despre sex, cu siguranţă. Este vorba despre ceva ce am încercat de curând cu cineva drag. Şi mi-a plăcut al dracului de mult!
De obicei nu îmi iau pauză de prânz de la serviciu, dar şi când o fac, este nu pentru că îmi doresc neapărat să mănânc, ci să savurez momente frumoase cu prieteni sau colegi dragi în diverse locuri din oraş.
Am luat prânzul în parc, ultima dată, dar nu pe iarbă, căci, în România sunt peste tot pancarte cu " Nu călcaţi iarba!". A fost super, oricum!
Verdeaţă, lume puţină, căci deh, era mijlocul zilei, companie şi conversaţie de calitate....superb!
Şi tot americăneşte am mâncat sendvişuri în formă de triunghi. Nu am băut cola, aici ne-am abătut puţin, dar trebuia să-i dăm şi o notă originală, nu?
Mi-a plăcut şi clar trebuie repetată experienţa. E pe "to do list" cu regularitate. Am zis!

Dan Diaconescu e liber!

2010-06-25T23:18:00.005+03:00

Am ajuns devreme acasă vineri seară şi am dat, evident, drumul la televizor. Neştiind concret ce aş putea să vizionez am început să trec rapid prin toate canalele, şi am ajuns în cele din urmă la canalul 46. Aici am OTV! Nu m-am uitat niciodată la OTV şi nu pentru că este un post pe care oamenii cu puţin creier nu-l agrează, ci pentru că niciodată nu am găsit ceva interesant de văzut.
Ei bine de data asta nu m-am putut mişca din faţa televizorului.

"Dan Diaconescu e liber!" Wow ce emisiune! Nu este posibil aşa ceva, atâta prostie la un loc! Pe scurt pentru cine nu a avut ocazia sau răbdarea să se uite, a fost transmisă în direct eliberarea lui Dan Diaconescu şi sosirea lui în studiourile OTV.
Şi a sosit omul cu cătuşele la mâini, fluturându-le deasupra capului, exact ca Becali, la sediul OTV.

Aici a fost aşteptat cu mult fast de toţi angajaţii, care era chiar culmea sa nu să fie prezenţi, dar şi de alte persoane care probabil îl simpatizează, sau au fost ajutate de el cândva.
Intrarea lui in studio a fost transmisă pe melodia "We are the champions", toţi l-au pupat şi au scandat "Trăiască domnu' Dan!", iar el, măreţ, a expus întâmplări din zilele de puşcărie, şi-a interogat angajaţii despre audientele înregistrate cât a lipsit el şi...surpriză: şi-a anunţat candidatura la preşedinţia României şi formarea unui partid politic.
Stau şi ma gândesc totuşi, de ce îl place atâta lume? Oare vine din lipsa de cultură a multora din ţara asta? Sau din disperarea în care au ajuns românii astfel încât să se agaţe de un astfel de personaj pentru salvarea din criză? Mă depăşeşte...sincer.

Suna bine

2010-06-24T17:40:00.005+03:00

Am un prieten care e cu muzicile rau de tot. Mereu asculta muzica. Asa am aflat, de la el, despre melodia de mai jos, si despre artista, evident, pe care n-o stiam.
E clar ca franceza este limba iubirii...suna al dracului de bine toate declaratiile de dragoste.

Killers sau "Un cuplu mortal"

2010-06-21T09:27:00.005+03:00

Am fost super încântată când am descoperit filmul ăsta, mă şi gândisem ce cuplu perfect Ashton Kutcher şi Katherine Heigl. Trailerul a fost bine făcut, deci am şi declarat pe facebook cât de super trebuie să fie filmul.
Aşa că,l-am trecut pe lista de "to do" week-end-ul trecut.
Locuri bune, pop-corn, compania potrivită de râs, adică sora mea (nimeni nu a mai vrut să meargă cu noi, deoarece filmul nu a mai părut aşa interesant la nimeni), deci filmul poate începe.
Ok, trebuie să mai mărturisesc faptul că, noi, în primul rând ne-am dus pentru "prietenul" Ashton la acest film, deci clar nu aveam să fim dezamăgite.
Filmul începe super dar povestea lor din "love bubble", este tăiată parcă prea repede, aş mai fi insistat un pic până să se treacă la acţiune.
Oricum un mare plus pentru locaţia aleasă pentru începutul filmului, Nisa- Franţa, mirific de-a dreptul.
Actorii joacă bine împreună, arată superb amândoi, însă filmul nu este grozav ca şi scenariu sau regie. Se poate încadra în genul comedie romantică, cu ceva acţiune.
Una peste alta, un film uşor şi spumos pentru o după amiază de duminică, în care te resimţi după o noapte de clubbing.

Cui nu-i place să vâneze?

2010-06-14T10:46:00.010+03:00

Este vânătoarea! Clar, asta este cea mai excitantă parte a unei relaţii, desi, teoretic, nu face parte din relaţia efectivă. Este vânătoarea, şi plăcerea ei, care te fac să simţi că trăieşti....atunci cand îţi place cineva şi vrei să îl ai.
Pentru ce? Nu contează. O aventură, o relaţie, ceva nedefinit....whatever.
Pentru cât timp? Nu e important. O zi, un an, o viaţă...
Oricum, vânătoarea este cea mai interesantă parte, apoi când ai descoperit şi cunoscut totul...treci la alt nivel....fie te plictiseşti şi vrei să fugi, fie eşti norocos pentru că ai descoperit în partenerul tău calităţi care te fac să rămâi acolo...te ţin legat.
Ideal este să descoperi în fiecare zi ceva nou, să fii mereu surprins de altceva ce găseşti în partenerul tău...o reacţie, un gest, un zambet,o privire...orice.

Ne-am născut "vânători", ne place să "vânăm", şi facem eforturi să obţinem ceea ce vrem....sunt cele mai usoare eforturi şi cele mai plăcute. Dar cand se termină şi ai avut ce ţi-ai dorit...cât de norocos trebuie să fii să vrei să rămâi? Şi dacă alegem să continuăm pentru că am descoperit acele calităţi care ne ţin legaţi, de ce nu mai facem eforturi? De ce nu ni se mai par usoare şi plăcute? De ce ne oprim din vânătoare?

Dance the stress out!

2010-06-13T23:10:00.005+03:00

Ma gandeam cu cat stres trebuie sa ne confruntam zi de zi.
Suntem stresati la job, suntem stresati in viata personala de lipsuri sau neajunsuri, suntem stresati de criza economica, suntem stresate (fetele) ca nu ne sta parul bine sau ca trebuie mereu sa ne gandim in ce sa ne imbracam.
Stresul este la tot pasul, este cuvantul de ordine in secolul in care traim...dupa "criza",mai nou.

Pe seama stresului se pun bolile fizice si psihice, te doare capul...e de la stres, te doare inima....tot de acolo vine. Important e cum alegem sa ne eliberam de stres.
Pai ar fi cateva metode. Sex, sport, yoga, meditatie si alte activitati. Dar daca nu poti face sex, dintr-un motiv sau altul, daca sport esti prea obosit sa faci sau prea lenes, daca yoga nu ai unde sa practici, iar sa meditezi nu stii....cam ce mai poti face?

Eu, prefer sa dansez de exemplu. Nu va imaginati ca o fac precum Michael Jackson sau abordez dansul "afectat" de club. Nu! Imi place sa dansez asa cu miscari total neatragatoare si nestudiate....like I don't give a damn. Este foarte relaxant. Trebuie sa alegi doar melodia potrivita, si apoi sa faci miscarile pe care le simti, chiar daca nu esti in ritm.

Am cautat ceva sa exemplific dar nu prea am gasit, asa ca, evident am pus un colaj din...surpriza: "Grey's Anatomy".
Daca puteti face asta in prezenta partenerului sau chiar cu el este si mai bine. Daca nu, dupa ce pleaca.
Important este sa dansati stresul afara din organism. Dance it out...cum zice americanul.
Evident sunt si alte metode eficiente. Sunt curioasa sa aflu altele noi oricand.

Adresă de la Primăria Slatina

2010-06-10T23:06:00.010+03:00

M-am enervat într-o zi, stând de vorbă cu un amic şi am ajuns să scriu pe site-ul Primăriei Slatina.

La Slatina avem (aveam, că acum sunt în paragină totală) două zone de agrement superbe : o pădure cu lac, terasă şi grădină zoologică şi o plajă artificială amenajată pe râul Olt.

De când a candidat la primul mandat, primarul nostru, care are şi blog pentru a fi mai aproape de slătineni, a promis că va face ceva unic cu aceste două zone.

Din 2004 de când e primar, mai rău s-a ales praful de ele.

Aşa că, precum un bun cetăţean, căruia nu îi place să fie luat de fraier, am zis să-i readuc aminte ce a promis, că, deh, pe site-ul Primăriei poti face sugestii.

Am primit un răspuns super profesional în care mi se descriu cele 2 proiecte cu lux de amănunte.

Păi, mulţumesc celor care mi-au răspuns, dar....cam când? Că, ştiu, proiecte sunt pentru toate, însă concret lucrurile se mişcă greu rău. Oare primarul nostru ştie ce răspund oamenii lui pe site-ul instituţiei pe care o conduce?

Şi cam cât timp ne mai iau de fraieri cu astfel de răspunsuri, şi cu bloguri, unde să dezbatem subiecte importante şi să fim deschişi? Zic să mai mişcăm şi câte ceva, că faza cu esplanada a cam expirat.

Altceva o mai fi în planurile Primăriei Slatina în legătură cu mare modernizare promisă?

Flimul bate viaţa

2010-06-08T12:20:00.014+03:00

Gata am avut puţin timp să răspund la întrebările din leapşa dată de Adi. N-am avut sincer inspiraţie să pun alt titlu, aşa ca l-am folosit pe al lui.

1. Tu în ce poveste crezi?

Nu prea cred în poveşti, deşi sună trist. Nu sunt genul care crede că prinţul rămâne cu fata după ce o salvează, sau ca forţele binelui triumfă întotdeauna în faţa răului. Iar happy-end-urile din poveştile de dragoste mi se par comerciale şi atât.

2. Ce film vechi te face să simţi furnici şi fluturi pe tot corpul?

Pe aripile vântului si toate filmele cu Elvis Presley. Mă uitam ca nebuna le ele cand eram mai tânără.

3. Ce film te face să plângi si să râzi în acelaşi timp?

Oooo e greu rău aici. Ar fi câteva care m-au făcut să râd şi să plâng. În primul rând serialul meu de suflet după care sunt moartă: Grey's Anatomy. Plâng şi râd la fiecare episod.

Apoi, iubesc de când ma ştiu 2 filme din această categorie (râs-plâns în acelaşi timp) : Pretty woman şi Top Gun. Ştiu sunt superficiale, dar când l-am vazut pe primul credeam în poveşti de dragoste gen fata săracă (şi prostituată in acest caz) şi prinţul, iar în al doilea l-am descoperit pe Tom Cruise, pe care îl iubesc necondiţionat.

Apoi tot la categoria asta sunt: P.S. I love you, Twilight, (abia aştept părţile 2 şi 3), Sweet November, Pursuit of Happyness, The Holiday....şi aş putea continua, căci râd şi plâng uşor la filme.

4. Ce actori sau personaje îţi plac?

Actriţe: Michele Pfeiffer, Nicole Kidman, Halle Berry, Katherine Heigl, Cameron Diaz, Reese, Witherspoon (ce nume greu de scris), Scarlet Johansson, Jenifer Aniston, Jessica Alba, Meg Ryan. Ufff majoritatea blonde....

Acum la actori e greu.

Iubiri din trecut dar încă vii ca-n prima zi : Tom Cruise, Ben Affleck (imi place şi de nevastă-sa ca actriţă), Will Smith, Patrick Dempsey, Keanu Reeves, George Clooney, Ryan Reynolds.
Monştri sacri: Anthony Hopkins, Sean Connery, Robert De Niro (mi se pare genial).

Descoperiri noi care mi-au atras atenţia: Robert Pattinson şi Jesse Williams.
Şi ar mai fi dar nu îmi vin acum în minte.

Pasez leapşa la Alin. Sunt curioasa....

Regulile networkingului

2010-06-05T20:29:00.005+03:00

Am avut saptamana trecuta o discutie foarte interesanta cu unul dintre colaboratorii de la job. Ca idee ma plictisesc foarte repede de oameni, de discutii marunte, dar intalnirea asta a fost foarte placuta.
Dupa intrevedere, colaboratorul meu mi-a dat cartea asta s-o citesc, ca urmare a unui subiect atins in discutie.
Primul gand a fost, citind doar titlul, nu si descrierea, ca e o carte despre socializarea pe internet, lucru pe care il practic, dar despre care chiar nu vreau sa citesc.
Apoi parcurgand descrierea cartii, prezentarea ei deja m-a facut curioasa. Editorul spune : " Va doriti succesul in cariera? Promovari, bani, un post mai bun, o sansa de a lucra pe cont propriu? Exista o solutie. Se numeste networking, si inseamna a discuta cu mai multi oameni, cu cat mai multi cu putinta, raspandind mesaje consecvente despre dumneavoastra si ocupatia dumneavoastra".

Am citit cartea, si este chiar una foarte interesanta. Autorul este un psiholog britanic, dar la origini asiatic, care este recunoscut si pentru prelegerile pe care le tine avand numeroase interventii la televiziuni de renume sau fiind invitat de societati puternice pentru a vorbi.
Printre subiectele abordate in seminarii se regaseste "Who you know, not what you know.Successful networking".
Punctul de plecare al cartii despre care vorbesc, il constituie sintagma : Nu conteaza ce cunoasteti. Conteaza pe cine cunoasteti". Networking-ul iti permite sa intri in legatura cu cineva care cunoste pe altcineva care te poate ajuta sa iti atingi anumite scopuri. Si asta nu neaparat doar virtual, ci personal, lucru recomandat si de autor. Adica internetul e ok, dar "in carne si oase" e de preferat. Asta se poate face prin multe moduri : seminarii, traininguri, expozitii, petreceri, nunti, botezuri.
Orice oportunitate trebuie folosita la maxim pentru a ne face noi cunostinte care ne pot ajuta in cariera. Orice om pe care il cunosti la un moment dat in viata poate deveni cineva care produce o schimbare pentru tine, care te poate ajuta sa evoluezi in directia in care iti doresti.
Evident, relatiile, cele pe care vrei sa le pastrezi dupa intalnirea initiala, care te vor ajuta sa iti atingi scopul propus, trebuie intretinute.
N-o sa insist pe carte, ea trebuie citita.
Ma gandeam insa, citind-o, ca romanii sunt departe la capitolul asta. Multi nu inteleg inca importanta socializarii, a stabilirii de noi relatii, care, poate la inceput nu promit ceva in sensul unui ajutor profesional sau personal, dar in timp ajung sa faca diferenta in viata unuia sau a altuia.
Multi, de asemenea, nu inteleg ca, pentru a functiona, o relatie trebuie sa fie deschisa si bilaterala si trebuie sa fii in contact periodic cu cealalta persoana.
Mi-a placut cartea, are ponturi valoroase la capitolul relationare interumana, si chiar nu stii niciodata cand ti se ofera ocazia sa le aplici.
"Never say never"...cum spunea J.R Ewing.

Cadou! Circulatie blocata.

2010-05-21T16:46:00.012+03:00

Ne-a facut "primarele" nostru un cadou frumos azi.
Ce credeti ca se intampla atunci cand intr-o zi de sarbatoare, ca cea a Sfintilor Constantin si Elena, se decide, "foarte inteligent" sa se inchida bulvardul principal al orasului si sa se devieze circulatia pe arterele secundare?
Va spun eu...haos total!
Astazi o distanta care in mod normal se parcurge cu masina in 5 minute, am facut-o in 20-30. A fost pur si simplu o zi infernala. Am fost de 2 ori in oras sa rezolv probleme scurte si am intarziat enorm.
Si, ca de obicei, Politia Romana (cu litere mari) si-a facut cu succes datoria...de la birou! Nu a fost niciun politist care sa dirijeze circulatia, care a luat-o astazi razna in tot orasul.
La Slatina este Expo Flora, si, ca in fiecare an, aceasta se organizeaza intr-o anumita zona a orasului, in principiu din centru.
Nu am inteles de ce primarul nostru, sau cine o fi luat decizia asta inteleapta, a procedat asa. Doar avem o esplanada imensa, de zeci de metri patrati care are destula intindere de beton cat sa gazduiasca o astfel de manifestare.
Exista acest loc unde se putea amenaja, cu un mai mare succes zic eu, Expo Flora.

Apropo azi a fost ziua mea de nume. Chiar daca este Ileana, parintii mei m-au sarbatorit de mica in aceasta zi.
Ma hotarasem sa nu ma mai sarbatoresc in acest an, dar parca toti si-au adus aminte si m-au sunat sau m-au vizitat la birou. Le multumesc tuturor!
A fost o zi funny la birou....am muncit fix o ora :-)) In rest vizite, flori, pupaturi, cadouri si multe telefoane.
La multi ani tuturor care isi sarbatoresc astazi ziua...cu intarziere, caci nu am avut timp sa sun pe nimeni.

Si totusi...ce este happy-end-ul?

2010-05-16T16:55:00.007+03:00

Happy-end-urile exista?
De obicei asociem un happy-end cu faptul ca baiatul ramane cu fata in final, si ca incep o viata frumoasa in care fac 3 copii blonzi cu ochii verzi, au o casa frumoasa si isi spun in fiecare zi ca se iubesc. Da...asta e numai in filme.
Dar care e finalul fericit totusi? Nu pricep. Finalul este cel al relatiei de dinainte de a ramane impreuna? Sau este toata relatia de dupa decizia de a ramane impreuna toata viata?
Este happy-end-ul acel happily ever after?
Nu....asta se intampla numai in basme. And fairy tales don't come true!
In viata reala, happy-end-ul unei relatii se transforma in the end of happiness. Exista si exceptii dar sunt atat de putine incat e greu sa faci o statistica referitoare la cate dintre cuplurile casatorite sunt fericite.
Daca intrebi pe oricine, ce isi doreste, iti va spune ca vrea sa fie fericit.
Dar de ce este asa greu, uneori chiar imposibil de obtinut fericirea?
Si daca o obtinem de ce nu o putem pastra mai mult?
Si totusi ce este happy-end-ul? Si totusi....exista?

E ca in filme oare?

2010-05-15T20:21:00.008+03:00

Oare chiar asa este in spitalele din tarile dezvoltate? Exact cum vezi in filme?Aparatura de ultima ora si medici care nu sunt dezumanizati si care, pe langa a-si face meseria, nu au uitat sa arate celor in suferinta putina compasiune?
In week-end-urile in care ploua sau nu am chef sa ies, revad episoade din Grey's Anatomy, si de fiecare data ma gandesc cat de gresit e totul in Romania, cat de departe suntem cu tot ceea ce inseamna sistem medical (spitale,aparatura, medici).
Cel putin in spitalele din orasele mici ale tarii e crunt, nu sunt medicamente, aparatura este veche, si, ca si cum nu ar fi de ajuns, la tot pasul sunt medici sau asistente care uita de ce sunt acolo.
Uita ca treaba lor este sa asigure ingijire medicala si sa arate celor in suferinta compasiune si sprijin. Si sa nu uitam de banii pe care trebuie sa-i dai ca pacient pentru a spera ca doctorul isi face cat mai bine meseria, desi a depus un juramant in acest sens...independent de shpaga.
E trist unde s-a ajuns, intr-adevar, in mare parte din cauza masurilor proaste luate de guvern in acest domeniu, dar lipsa banilor din sistemul de sanatate nu are nicio legatura cu lipsa umanitatii cadrelor medicale.
Cred ca ceea ce face un doctor bun sa fie unul excelent, pe langa pregatirea care nu trebuie sa se incheie niciodata, sunt respectul si compasiunea fata de pacient.
Sunt convinsa ca exista si in Romania astfel de medici, si destul de multi, insa ei nu sunt majoritatea.
Si totusi, oare, in spitalele din tari dezvoltate este ca in filme?

Cougar şi cub. Nu e corect!

2010-05-12T20:45:00.004+03:00

Mi-am amintit la un moment dat că citisem un articol despre femeile de la Hollywood care se combină cu bărbaţi mult mai tineri.
Termenul folosit pentru aceste femei este "cougar".
Am găsit inclusiv pe wikipedia explicaţia acestui termen "Cougar—a woman, 35 years of age or older, who pursues younger men, typically more than eight years her junior".
Ce m-a amuzat cel mai tare însă a fost explicaţia găsită într-un dicţionar urban. Ia uite cum zice: "An older woman who frequents clubs in order to score with a much younger man" sau "An attractive woman in her 30's or 40's who is on the hunt once again. She may be found in the usual hunting grounds: nightclubs, bars, beaches, etc".
Prima întrebare pe care mi-am pus-o a fost "de ce cougar (pumă)?", de ce nu panteră sau alt animal de pradă?
A doua întrebare a fost "cum li se zice bărbaţilor care "vânează" femei mult mai tinere"?
Şi am găsit. Li se zice "cub", care înseamnă "pui".
Apoi inevitabil a venit nedumerirea. De ce femeile care stau cu bărbaţi mai tineri sunt denumite după animale de pradă iar pentru bărbaţii maturi care umblă cu puştoaice este folosit termenul "ţânc"?
Hmmmmm......aş avea o explicaţie, dar o ţin pentru mine :-)))

Unele au creier de gaina!

2010-05-11T11:56:00.005+03:00

Astazi m-am enervat de cum am ajuns la serviciu.
Ok, trebuie sa precizez la inceput faptul ca, cu multa tarie cred ca tara asta se duce de rapa si ca sunt numai dobitoci cei care ne conduc, ca nimic nu merge cum trebuie, ca sistemul nu functioneaza deloc, ca multi romani au facut tara de ras in strainatate. Cred toate astea si inca multe altele pe langa, dar totusi, nu imi ponegresc tara in fata strainilor.
Mi s-a intamplat sa merg la niste cursuri in Italia si colegii din aceasta tara sa se uite foarte urat la mine. Erau din Roma si fusesera terorizati de rromii nostri. Nu i-am aparat, nu am justificat faptele lor, dar le-am spus ca nu ei reprezinta Romania si poporul ei.
Ce s-a intamplat de dimineata.
Veneam eu ca floarea la serviciu si am avut de ridicat ceva de la punctul de securitate.
Acolo, unul dintre reprezentantii securitatii ceruse unui italian sa completeze un formular de vizitator.
Omul, nedumerit, tot incerca sa-i explice ca mai completase unul ieri, dar fara succes.
O duduie, pusa la 4 ace, il intreaba intr-o italiana "cu accent" daca a mai completat si ieri, iar macaronarul cu zambetul pe buze ii zice "Da".
Tipa, de o amabilitate exagerata explica securitatii acest lucru, dar reprezentantul acestora ii raspunde "Asta este protocolul, trebuie completat in fiecare zi cand se prezinta la fabrica!".
Ce credeti ca-i raspunde femeia italianului in aceeasi italiana de balta?
"Trebuie sa completezi si azi, chiar daca ai fost si ieri aici si ai completat! Imi pare rau asta e Romania!!!!"
Nu cred ca va dati seama ce pumn in fata am vrut sa-i trag...dar m-am multumit sa-i arunc o privire dezaprobatoare.
Ce urasc eu "afectatele" astea care cred ca sunt prea bune pentru tara asta, si care nu contenesc sa arate acest lucru strainilor cu care lucreaza! De fapt nu fac o impresie mai buna, se reduc ele insele ca persoane in fata lor!

Nu vreau sa ma spal pe cap

2010-05-09T19:09:00.003+03:00

Cand eram copil duminica era lege, trebuia sa ne spalam pe cap, sa facem baie pentru a fi curati la gradinita sau scoala. Oricum erau doar anumite zile cand aveam apa calda, si atunci ne inghesuiam toti sa facem baie.
Am ramas cu acest fix, de a ma spala pe cap duminica, mult timp, mai ales ca, mama si acum imi zice in fiecare duminica seara : "Nu te speli pe cap? Cum te duci asa la serviciu maine?". De parca as avea parul nespalat de 3 luni.
Ei bine, azi nu vreau sa ma spal pe cap. M-am spalat vineri.
Am petrecut intreaga zi vazand filme si ascultand Yiruma (un desavarsit pianist coreean), iar acum mi-e lene...lene rau sa ma spal pe cap.
Asa ca pass!
Maine incep saptamana cu parul nespalat proaspat....Oricum lucrez in mare parte cu barbati si nu observa diferenta:-)))

Ce căutam?

2010-05-05T15:29:00.007+03:00

Discutam cu o prietenă azi despre alegerea persoanei cu care decizi să-ţi petreci la un moment dat o parte din viaţă, sau toată.
Teoria ei era că, de fapt, în partenerul pe care ni-l dorim şi îl căutăm, ne proiectăm pe noi înşine.
Adică, dacă vrei langă tine un om sensibil, de încredere, spiritual, fidel, echilibrat şi de carieră, este pentru că tu eşti aşa, poţi oferi toate astea, şi le aştepti la rândul tău înapoi de la el (ea).
Corect! Dar cum rămâne atunci cu "Opusurile se atrag" ? Cred că asta merge strict la fizică, nu?
Căci, oricum, într-o relaţie nu prea merge, mie mi-au trebuit ceva ani să mă conving de asta.
Concluzia la care am ajuns într-un final este că, buna mea prietenă are dreptate.
Ne dorim lângă noi pe cineva care să ne poată da înapoi cel puţin cât oferim, iar ce este în plus, e deja bonus :-)

Provocare

2010-05-03T10:47:00.007+03:00

În sfârşit am putut da curs provocării lansate de Canguru'. Deşi urăşte oltenii, eu sunt una dintre excepţii se pare, aşa că nu puteam să ignor leapşa dată de el.

Principala trăsătură a caracterului meu:
Sunt mai multe pe acelasi plan : integritate, sensibilitate.
Calitatea pe care o prefer la un bărbat:
Sinceritatea (dar la fel, urmaresc mai multe ).
Calitatea pe care o prefer la o femeie:
Umorul
Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei:
Nu stiu, sincer. Poate faptul ca pot fi eu insămi cu ei.
Principalul meu defect:
Nu am rabdare.
Ocupaţia mea preferată:
Sa observ oameni
Visul meu de fericire:
Nu cred ca exista fericire, ci doar multumire sufleteasca...
Ţara în care aş vrea să trăiesc:
America
Culoarea preferată:
Negru
Autori români preferaţi:
Nu am.
Poeţii mei preferaţi:
Eminescu clar
Politicianul preferat:
Nu am, sunt toti la fel.
Politicianul pe care-l urâţi:
Urasc toti politicienii, dar il urasc cel mai mult pe Boc
Femeie celebră din România:
Mihaela Radulescu
Ce credeţi că se va inventa peste 20 de ani:
Turismul in spatiu...si atunci sa te tii nene la fitze! Care are nava mai mishto, mai puternica!
Băutura şi mâncarea preferate:
Vin rosu si peste
Numele preferat:
Patrick
Ce detest cel mai mult:
Oamenii neparolisti, nepunctuali si mincinosi.
Darul natural pe care aş vrea să-l am:
Nemurirea (sunt inca sub efectul Twilight...deci...)
Starea de spirit actuală:
Fara chef de nimic
Greşelile altora care-mi inspiră cea mai multă indulgenţă:
Cele din traficul rutier
Deviza mea:
Maxim...am zis!!!

Adi să nu mă cerţi dar chiar nu ştiu să pasez leapşa.
Trebuia să vii şi cu instrucţiunile tehnice...Nu toţi ne pricepem aşa bine ca tine.

Ne place să tocăm seminţe!

2010-05-03T09:44:00.006+03:00

Suntem un popor de tocători de seminţe. Tocăm seminţe acasă în pat la televizor, la meci, pe bancă, şi chiar în barca pe lac.
Week-end-ul trecut am mers să ma plimb în Herăstrău. Am o chestie cu parcurile, îmi plac, mă relaxează şi mi se pare că, în mijlocul unui oraş agitat, parcă te desprinzi de griji şi probleme, având ocazia sa fii doar cu tine însuţi şi cu cel de lângă tine.
Dar mulţi vin să toace seminţe şi în parc, nu să se plimbe sau să se relazexe, după o săptămână de muncă.
În aproape toate bărcile şi hidrobicicletele de pe lacul Herăstrău oamenii mâncau seminţe.
Cea mai tare fază am văzut-o însă la un băiat, care, cu simţ civic mânca seminţe pe o bancă, dar nu arunca cojile pe jos, ci le dădea, peste umăr pe iarbă...rapid aşa, să nu-l vadă cineva!
Cât de tâmpit să fii, să crezi că, deşi sunt zeci de persoane în jur, tu treci neobservat cu astfel de gesturi? Şi chiar dacă ai trece neobservat, cât de distrusă e scara ta de valori, ca om, să crezi că nu contează?
Sincer cred că numai în România se mănâncă atâtea seminţe.... şi mai ales în locuri publice.
Cum zicea un prieten de-al meu : "Seminţele ar trebui interzise în România! Scoase de pe piaţă".
E clar, cu astfel de oameni, fie că mănâncă seminţe în parc, fie că dorm în Parlament, ţara asta nu mai dă înainte.

Ne-am tras esplanadă!

2010-04-28T21:43:00.005+03:00

Azi am ieşit să mă plimb. Îmi place la nebunie cand e soare să mă plimb. Iar cand fac popas îmi place să merg într-un loc unde sunt mulţi oameni, să stau pe o bancă sau la o terasă şi să-i observ. Este clar prima activitate de relaxare pe lista mea.
În Slatina, primarul nostru mult iubit, poate aţi auzit de el, a fost "măritat" cu Lavinia Şandru (cică ar fi divorţat) ne-a facut o esplanadă, sau aşa i s-a părut lui ca sună bine denumirea.
Dacă îmi amintesc corect, pe panoul cu denumirea proiectului şi executantul lucrării scria "explanadă".
Definiţia de mai jos este luată din DEX şi ce a facut el acolo nu prea seamnă a alee bogat plantată cu arbori, iarbă, flori.

ESPLANÁDĂ, esplanade, s.f. 1. Suprafaţă (plantată cu arbori, iarbă şi flori) aflată, de obicei, în faţa unei clădiri importante sau a unui ansamblu arhitectural. 2. Stradă largă având în mijlocul ei alei bogat plantate cu arbori, iarbă şi flori. – Din fr. esplanade.

Este de fapt o mare suprafaţă de beton cu câţiva arbuşti şi flori. N-am înţeles de ce atâta beton, de unde mania asta de a distruge spaţiile verzi.
Dar în fine, să nu fiu prea cârcotaşă, e un loc de petrecere a unei zile însorite într-un oraş limitat la acest capitol.
Ce a uitat domnul primar sa ceară proiectantului, şi chiar ar fi nevoie, a fost să doteze spaţiul cu coşuri de gunoi.
Imaginaţi-vă, aşadar cam ce rămane în urmă după o zi frumoasă ca cea de astăzi.

TWILIGHT -Eclipse

2010-04-18T09:48:00.004+03:00

Este incredibil fenomenul creat de acest film. Trailerul celei de-a treia parti a fost accesat de peste 12 milioane de oameni. Isteria "Twilight" a cuprins de-o potriva adolescenti de 13 ani pana la adulti, eu fiind unul dintre ei :-)).
Aseara am fost la un film si inainte de rularea acestuia a fost acest trailer. Abia astept 30 iunie. Sper ca filmul sa ruleze si in Pitesti. Au mai fost cazuri cand anumite filme au rulat decat in capitala in Cinema City.

http://www.youtube.com/watch?v=S2HIda5wSVU&feature=related

Funny day at tennis

2010-04-14T10:14:00.006+03:00

Din ciclul "A venit primavara" ieri am iesit cu mai multi prieteni la tenis. A fost super.
Bine, daca exceptam faptul ca joc ca o cizma, nu ca as fi jucat vreodata bine, dar dupa iarna asta luuungaaaa in care nu am jucat deloc, parca nici racheta nu mai stiu s-o tin in mana.
Nu prea imi place sa joc la dublu, mai ales cand partenerul cu care joci se pricepe chiar bine, tu nu prea mai atingi mingea . Insa aseara a fost distractie super, pentru ca, mai mult decat sa jucam tenis, am ras de loviturile care ne ieseau.
Nu am avut asa tragere de inima sa merg si imi facusem si alte planuri, insa, in final, am anulat tot si m-am dus.
Acum ma bucur ca am facut-o pentru ca, pe langa cantitatea de endorfine eliberate in creier de sport, a mai fost si cea generata de reprizele de ras pe care le-am avut. Si..."endorphins make you happy"...era o replica din nu stiu ce film.
Vineri am programat sa mergem iar...Abia astept!!!!

Suntem adulti. Cum facem sa se opreasca?

2010-04-11T15:25:00.005+03:00

Nu mai e un secret printre prietenii apropiati si familie ca sunt fan "Grey's Anatomy". Am toate seriile inclusiv ultimele episoade din seria care se difuzeaza deja in America.
In fine, nu asta am vrut sa scot in evidenta. Scenariul este incredibil, mai ales partile monolog.
Intr-unul din episoade, unul dintre personaje spune " Suntem adulti. Cand s-a intamplat asta? Si cum facem sa se opreasca?"
Mi s-a parut geniala replica?
Si m-a facut sa ma gandesc. Intr-adevar cand eram copii singura noastra grija era sa luam note bune, sa ne jucam frumos si sa nu-i suparam pe-ai nostri. Ce bine era, ce usor!!! Si cat ne doream toti sa crestem, sa fim "mari", sa facem lucruri de "oameni mari".
Am ajuns adulti. Cand s-a intamplat asta?

Un Paste binecuvantat alaturi de cei dragi!

2010-04-03T09:55:00.007+03:00

E Pastele. Nu mai este clar ce era odata aceasta sarbatoare. Si nu numai asta dar parca toate sarbatorile si-au pierdut magia pe care o aveau in copilarie. Ma intreb insa, daca cei mici simt sarbatorile cum le simteam noi. Cand eram copii nu aveam atatea griji, si ne bucuram de fiecare lucru marunt, de haine noi, de aromele placute ale drobului si stufatului de miel. Imi amintesc ca pana la o anumita varsta toate sarbatorile de Paste le-am petrecut la bunici. Ce frumos era! Dimineata ne imbracam in haine noi si mergeam la biserica pentru a lua Paste, apoi stateam cu totii la masa si ciocneam zeci de oua. Nu faceam mare lucru dar era un sentiment frumos.
Aseara pentru prima data am fost la slujba din vinerea mare. Nu stiu ce mi-a venit a fost pur si simplu o pornire. Am ramas uimita cati tineri erau la biserica, ma asteptasem sa vad doar doamne si domni mai in varsta. Ma gandeam, in timpul slujbei, uitandu-ma cu cat patos se canta prohodul de catre toata lumea, cat din toate cantarile astea si obiceiurile bisericesti sunt doar obiceiuri si cat este credinta adevarata.
Una peste alta este Pastele. Anul asta am lasat de-o parte discotecile (un obicei capatat in adolescenta) ai am ales sa stau cu familia cel mai mult, poate pentru ca acum sunt mai rare momentele cand ne strangem toti, sau ma rog, majoritatea.

Un Paste binecuvantat alaturi de cei dragi!

Imi place Twilight!

2010-03-17T15:31:00.004+02:00

M-a prins nebunia cu Twilight.
De fapt dupa ce am vazut prima parte a filmului (Amurg), am asteptat cu sufletul la gura sa apara a doua (Luna Noua), insa acum, pana in iunie, pauza....cand va aparea a treia parte.
Intre timp m-am apucat sa citesc cartile (partea a treia si a patra).
Nu mai citisem o carte de mult timp, spre rusinea mea.
Aseara am terminat "Eclipsa". A fost grozava.

“Amurg” este primul volum din seria “Amurg“. Aceasta cuprinde patru volume (Twilight, New Moon, Eclipse şi Breaking Dawn) .
Toate cele patru volume tratează problemele pe care le întâmpină cei doi protagonisti pentru că, desi din lumi diferite, cei 2 tineri se iubesc enorm.
Imi place cum scrie autoarea Stephenie Meyer, este foarte talentata, te face efectiv sa traiesti emotiile personajelor si ceea ce li se intampla.
In primele 2 parti ale filmului Robert Pattison si Kristen Stewart sunt geniali dupa parerea mea. Se vede clar chimia dintre ei, care s-a transpus, de pe ecran, si in viata reala, formand acum un cuplu superb.

Astazi incep al patrulea volum (Zori de zi), care se pare este cel mai captivant. Abia astept!

Autoarea, se pare,pregăteşte şi cel de al cincilea volum (Midnight Sun), în care povestea este prezentată din prisma lui Edward, spre deosebire de celelalte in care "povestitorul" este Bella.

Librăriile Cărtureşti - un loc de poveste

2010-03-14T11:18:00.007+02:00

Ieri am încercat ceva nou, la recomandarea surorii mele.
După ce am colindat prin magazine şi evident am obosit, mi-a propus (o idee mai veche de a ei dar nepusă incă în practică) să mergem la Cărtureşti. Îmi zisese de asta de ceva timp, de când ştia ca voi petrece cu ea câteva zile în Timişoara.
Mi-a explicat conceptul acestor librării (să le zicem aşa) şi mi s-a părut foarte interesant, deci am mers.
Când intri acolo parcă eşti într-o cu totul altă lume decât cea în care te afli in restul mall-ului.
Din agitaţia carateristică acestor locuri patrunzi, deşi tot în mall te afli, într-un loc deosebit de relaxant.
Conceptul acestor librării, care, odată apărute în anumite mall-uri au cam detronat Diverta, este ingenios de-a dreptul.
Locul este plin de rafturi cu cărţi, iar din loc în loc, printre aceste rafturi sunt locuri unde te poţi aşeza să citeşti. Într-un alt colţ, este un spaţiu destinat tot lecturii, însă poţi sta la o masă, pe care sunt flori, şi poţi comanda, în timp ce citeşti, un ceai (infuzie din plante sau fructe) absolut divin.
Poţi citi orice vrei din sutele de volume de pe rafturi, din care, evident poţi şi achiziţiona. Iar la ieşire poţi, de asemenea, cumpăra un ceainic superb şi o pungă de ceai.
Se vorbeşte încet în toată librăria, iar în surdină se aude o muzică ambientală şi liniştitoare care te ajută să te transpui în lumea din cartea pe care alegi să o citeşti.
A fost extrem de relaxant, pentru că ne-am trezit după 2 ore si jumătate că timpul zburase fară să-l simţim.
Am ieşit apoi din acel loc de poveste în atmosfera agitată a mall-ului....Câtă diferenţă!

About first love

2010-03-10T10:39:00.005+02:00

I listened to a song which said you never forget your first love, it lasts for ever...bla, bla bla? It made me think about it.
How many of us really did not forget it? And who exactly should be considered first love? The first boy/girl you felt a crush for and you wanted badly to impress, the first one you've kissed, a little bit shy fearing he/she wouldn't like your technique, or the first man/woman you had a real relation with when you were an adult?
I had my first crush in kindergarden....I still think about him sometimes.
With the first boy I loved ended baldy. I said to my self I would never love again. I felt like my world crushed when it ended. But it happened the second, third time...
I really don't think you never forget the first love or that you get to love for real only once.
I think that love comes in our life many times...is just that most of the times is with the wrong person :-)))
Every love experience teaches us something, and none of those experiences should be forgotten...is not just only the first love.
And how many of us get to end up with the first love? I don't know any among my friends.

Lenjerie sexy pentru 8 ani

2010-03-07T11:29:00.005+02:00

Am fost la ziua unei pustoaice de 8 ani, fetita unei prietene.
Printre cadourile care mai de care mai colorate si mai copilaresti, a primt si unul putin mai interesant care, tuturor adultilor, ne-a atras atentia...Nu imi mai amintesc de cand nu am mai ras atat!
Nu am fost in camera cand a venit mama fetitei sa ni-l arate, ci am venit mai tarziu deoarece eram angajata intr-o convorbire telefonica.
Cand am intrat toti se uitau la mine. "Haideti sa i-l aratam si lui Ile" - zice sora-mea mustacind cu subinteles. "Nu-i spuneti ce este, sa vedem ce zice!".
Si scoate ea cadoul. Stupoare!!!!Fetita prietenei mele primise de la un pusti de varsta ei un compleu de lenjerie sexy, genul ala de camasuta de noapte minuscula si bikini tanga.
Am ramas masca...toti se uitau la mine, iar pe mine m-a pleznit rasul.
Intamplarea a devenit cu atat mai amuzanta, cand am aflat ca "pijamaua" fusese achizitionata de bunicul baiatului, care probabil, am speculat noi, ceruse la magazin ceva pentru o fetita. Vanzatoarea probabil s-a gandit la alt gen de "fetita", iar omul, in total necunostinta de cauza, a crezut ca este o camasa de noapte tocmai potrivita pentru o tanara domnisoara....de 8 ani.
Interesant este faptul ca si sarbatorita a fost putin contrariata si a realizat ca acela nu este un cadou potrivit pentru varsta ei.

Am fost dezamagita de 1 Martie

2010-03-02T16:52:00.004+02:00

A venit in sfarsit si primavara. Si a fost si 1 Martie.
Am realizat ceva anul asta. Pe langa faptul ca e criza, sarbatoarea nu mai este ce era odata, adica celebrarea primaverii si cadorisirea cu flori si martisoare a femeilor dragi.
Este pur si simplu un mijloc de marcare a obligatiilor. Nu cred ca a fost la toata lumea la fel, dar eu am fost foarte dezamagita. Nu sunt genul sa imi pun martisoare in piept, sau sa merg acasa cu bratul plin de flori, dar macar un telefon sau sms am asteptat, mai ales de la rude si prieteni.
Surpriza! Am primt flori si alte mici atentii numai de la cei care aveau nevoie de mine intr-un fel sau altul, sau care, colegi fiind au vrut sa marcheze momentul la serviciu.
Si am destui barbati in familie sau prieteni....
Oare ce sa-mi spuna asta? Ca nu merit sau ca am fost uitata!

Nu mai vine primavara!!!

2010-02-17T09:56:00.004+02:00

Nu mai vine primavara, caldura, verdele naturii!!! Imi vine sa plang dimineata cand ies afara. Este un peisaj sumbru in jurul meu. Ceata, totul gri cu pete de negru pe zapada cazuta saptamana trecuta.
Vreau sa infloreasca totul, sa iasa iarba, sa iasa soarele. Nu mai vreau iarna!!!!! M-am saturat!
Cred ca nu m-am mai imbracat asa gros iarna de cand eram mica!

La procesul romanesc

2010-02-16T16:50:00.004+02:00

Zilele astea am experimentat ceva nou. Am fost intr-o sala de judecata. E mai putin intereseant pentru ce am fost (nu ceva grav evident), insa am avut ocazia sa stau vreo 3 ore acolo.
Mereu mi-am dorit sa merg, mai ales ca ma pasioneaza maxim filmele cu avocati, procese, sali de judecata, pledoarii. Ma refer la filme americane.
Si, evident ma asteptam sa vad ceva asemanator.
O sala de la judecatoria Slatina este ceva horror, asta in primul rand. Toate salile au mobilier vechi, sunt mici si miroase urat.
Nu seamana deloc cu salile de judecata si cu sistemul american...singurele asemanari sunt: toata lumea se ridica atunci cand intra "the judge" si faptul ca martorii jura pe Biblie inainte de marturie.
Pana sa intre judecatorul, in sala vine grefiera. Daca e timp incinge repede un "solitaire" pe calculatorul de pe masa, nu conteaza ca-s oameni in sala...nu prea o intereseaza.
Trecand peste asta, am avut ocazia sa asist la niste procese, cu sau fara martori, si sa vad avocati pledand pentru diverse cazuri.
In primul rand se cunoaste ca Facultatea de Drept s-a facut si se face la norma si nu zic mai multe, stiu sunt evident multe exceptii. Unii chiar erau niste figuranti. Insa avocatii pregatiti se vedeau din felul in care pledau in fata judecatorului.
Am si ras, caci martorii pe care am avut ocazia sa-i vad erau numai oameni simpli de la tara, care erau intrebati de 3 ori inainte de a putea da un raspuns din care sa se inteleaga ceva. Atentie, intrebarile erau adresate direct de catre judecator nu de catre avocat, acesta spunea judecatorului ce ar vrea sa afle de la martor, iar apoi judecatorul punea intrebari martorului. Ciudat...poate chiar asa e sistemul.
Mare rabdare avea judecatorul pe care l-am vazut in action in acea zi!! La un moment dat, chiar si pe el, il si pufnea rasul de raspunsurile pe care le primea. Iar noi, cei din sala, trebuia sa ne abtinem pentru ca dadea cu palma in masa daca era galagie. Caci nu avea ciocanel!!! Am fost dezamagita sa vad ca nu avea. L-o fi uitat in birou, sau nu este prevazut de sistemul nostru? Trebuie sa aflu raspuns la aceasta intrebare.

Suntem in Siberia!

2010-02-11T10:04:00.005+02:00

Suntem inzapeziti oficial. Nu am mai vazut atata zapada de cand eram copil. Pozele sunt din fata biroului meu. Si totusi azi lucrez, dar nu ma plang, caci in birou e cald.

Aseara a fost un remeber al anilor pre-revolutie. Cred ca ne amintim (cei care au trait asemenea momente) de cele 2 ore pe zi in care se intrerupea curentul.

Ei bine, aseara in Slatina a fost furtuna si viscol motiv pentru care, evident, curentul a cazut in blocul meu. Am stat la lumina lumanarii, ca pe vremea lui Ceausescu. Si nici nu am avut caldura....deci m-am acoperit cu 3 paturi. Si asta a durat pana dimineata, cand a venit curentul, insa foarte slab iar centrala nu a pornit. Ma intreb ce voi gasi acasa cand vin de la birou.

Cu toate asta ma gandeam ca, totusi, nu era o masura asa de rea, chestia asta cu intreruperea curentului, daca ne gandim la resursele pamantului. Caci noi oamenii, din proprie initiativa si constiinta nu economisim deloc.

Job-ul si casatoria

2010-02-10T15:42:00.005+02:00

Am primit astazi un mail foarte interesant de la http://www.myjob.ro/. Se cheama "De ce sa (nu) te casatoresti". De obicei citesc acest gen de mail-uri venite de la site-urile de profil pentru ca ofera anumite ponturi despre ce sa/ce sa nu faci la un interviu si alte chestii care, cica, te ajuta sa obtii job-ul ideal.
Articolul asta insa m-a dezamagit.
"In cadrul unui interviu de angajare, discriminarile sunt greu de dovedit. Ele pot fi tacite, candidatul sa banuiasca reticenta angajatorului in a-i oferi jobul, dar sa nu poata dovedi ca acesta a fost motivul pentru care nu a primit oferta.
Care pot fi avantajele pe care le vad angajatorii la un candidat casatorit?
inspiri mai multa incredere;
pari mai serios;
vei schimba mai greu locul de munca;
iti faci sarcinile bine, pentru ca nu vrei sa risti penalizari. "
Ok, nu sunt de acord ca oamenii casatoriti inspira mai multa incredere, nu cred ca asta are de-a face cu statutul civil. Si nici faptul ca par mai seriosi.
Pe de alta parte, mai scrie myjob, si atentie, este un studiu britanic (cercetatorii britanici cerceteaza...ce sa faca), femeile casatorite se plang de faptul ca "angajatorii le resping la job pentru ca sunt tinere si casatorite si, implicit, exista riscul pentru companie ca sa se decida sa faca un copil cat mai curand."
Pana la urma e o mica discriminare aici, nu? Adica, daca vrei sa ai mai multe sanse la un job, ca barbat e bine sa fii casatorit caci esti mai serios, ca femeie e mai greu ca, de, noi procreem.
Deci sunt in schema, caci sunt necasatorita :-)...Wow ce bine de mine, nu stiu ce m-as fi facut altfel!

Viata in doi

2010-02-08T17:11:00.005+02:00

Ma gandeam astazi ca, exceptand un singur caz, in jurul meu, toate cuplurile sunt nefericite dintr-un motiv sau altul. Ma refer la cei casatoriti si nu numai.
De ce oare ajung oamenii dintr-o iubire nebuna si plina de pasiune, din promisiuni si clipe minunate in doi sa se simta ca niste straini, sa se dispretuiasca, sa aleaga despartirea in final...sau sa se complaca intr-o relatie fara multumire de niciun fel?
De ce se destrama relatiile atat de repede? Adica pot intelege rutina, disparitia atractiei fizice, a "indragostelii" dupa ceva timp, dar ar trebui inlocuite de respect, intelegere, dragoste.
Nu, toti in jurul meu sunt nemultumiti de relatia lor, frustrati ca nu obtin ce vor, plictisiti, enervati de multe ori de prezenta partenerului in viata lor.
Dar in final, viata in doi este o mare incercare, cred eu. Nu pot spune ca am incercat, dar din ceea ce vad in jur sunt descurajata...

Filme de week-end

2010-02-06T17:16:00.008+02:00

Astazi am vazut 2 filme absolut deconectante pe care le recomand oricui are nevoie de putina evadare din iarna care nu se mai termina si din viata stresanta de zi cu zi.

Primul ," Couples Retreat", povesteste vacanta plina de peripetii a 4 cupluri, aflate intr-un loc exotic (soare, mare, vacanta). Peisajele sunt superbe, iar distributia care-i include pe Vince Vaughn (care este demential) si Jean Reno (intr-un rol de comedie) asigura succesul acestui film.
Pe langa faptul ca este o comedie usoara, filmul "vorbeste" si despre cat de dificil este sa mentii vie o casnicie, si dupa cativa ani, si dupa ce apar anumite probleme.

Al doilea film '' It's complicated" este scris de scenarista celebrelor "Ce-si doresc femeile" si "Vacanta" si-i aduce in prim plan pe Meryl Streep, Alec Baldowin si Steve Martin. Sincer nu am crezut ca-mi va placea, stiind ca protagonistii unei povesti de dragoste nu sunt foarte tineri. Stiu...superficial...dar daca ne uitam in jurul nostru, in viata de zi cu zi, nu prea vedem povesti de dragoste sau relatii pasionale la femeile dupa 55 de ani! Filmul este savuros, presarat cu momente comice, iar Meryl Streep, este abslut divina. Mi-a placut mult!

Peron de autogară

2010-02-05T16:34:00.000+02:00

Un eveniment inopinat şi nefericit în familie m-a adus în ipostaza de a fi nevoită să circul cu un mijloc de transport în comun pana la Craiova. A fost o experienţă ''memorabilă'' ca de fiecare dată, pe care nu o mai trăisem de ceva timp.
Aşadar, iată-mă, miercuri la prânz pe peronul autogării din Slatina, cautând un microbuz pentru a ajunge la Craiova.
E clar că, dacă vrei să vezi cei mai multi "ţărani" (nu locuitori din mediul rural), oameni inculţi sau macio meni cu 4-8 clase, acesta este locul cel mai bun.
Nici nu am apucat să punem bine piciorul în autogară şi au sărit pe noi reprezentanţii companiilor de transport "Unde mergeţi? Am 2 locuri, hai cu mine! Ajungem repede! E cald!" Pentru că, pe criza asta, ţşpe mii de companii efectuează, "inteligent", transport de persoane pe aceleaşi rute.
Am reusit să evitam cu eleganţă toate ofertele pentru că aveam in minte transportatorul câştigator pentru noi, care în final ne-a dezamăgit cumplit.
Din pricina vremii şi a drumurilor din pitoreasca noastra ţară, microbuzul a avut o întarziere considerabilă. Ca atare, m-am aşezat, la -8 grade pe o bancă in autogară. Îmi place extraordinar de mult să observ oameni, de tot felul, mai ales dacă o am lângă mine pe sora mea. Şi, din fericire, am avut-o, la fel de sarcastică şi enervată puţin de faptul că am fost nevoite să apelăm la aceasta variantă de transport. Aşa că, ne- am zis "What a hell! Dacă tot e să fie, măcar să ne dicstrăm puţin!"
Cred că am comentat, în efortul considerabil de a nu îngheţa (căci nu există sală de aşteptare), fiecare trecător.
Cea mai tare ni s-a parut alegerea unor domnişoare de a circula cu acest gen de mijloc de transport, microbuzul, ca şi cum s-ar duce în club sau la mall duminica să agaţe. Ziceai că sunt la fashion parade, îmbracate care mai de care în mulăciuni şi bluze decoltate! Una dintre ele a fost cea mai interesantă. Cu un decolteu mai mult decât generos s-a aşezat languros pe locul de lângă unul dintre şoferi, locul care chiar trebuie evitat de orice femeie, credeţi-mă! Doamne ce privire avea omul! Cu siguranţă se gândea ce a făcut să merite un astfel de bonus! Şi mergea la Bucureşti, tipa...deci destul de lung drumul şi momentele de fericire anticipate de şofer. Probabil îşi stabilea în minte cum să o abordeze şi ce conversaţii inteligente să poarte...cum să o impresioneze...poate, poate cine ştie, iese ceva la drumul ăsta.
Spectacolul ne-a fost întrerupt agresiv de un alt şofer de microbuz, îmbrăcat într-un costum ieftin cu o cămaşă roz bombon. Pentru că, de la început am înţeles, şoferii de microbuze nu mai sunt doar simpli şoferi în zilele noastre, ci fac şi marketing....marketing de peron.
Fără nicio intenţie manifestată de noi de a-i alege microbuzul , stăpânind foarte bine arta persuasiunii şi tehnici de vânzari ne-a abordat :"Mergeţi la Craiova?". "Da." răspundem. Şi continuă " Haideţi, mă, cu mine! E cald în microbuz. E toate condiţiili!"
Deşi atât in mintea mea cât şi a soră-mi erau zeci de răspunsuri flegmatice si maliţioase, ne-am limitat, făcând mari eforturi de a nu izbucni în râs, la " Nu, mulţumim!".
Fără a întelege de ce nu a reuşit să ne convingă, şoferul /agent de vânzări a plecat ofensat să-şi comande un ceai fierbinte în birtul infect din autogară. Acolo, un patron foarte preocupat de confortul călătorilor vindea, în condiţii insalubre, băuturi calde sau spirtoase...că, de, era frig afară, şi oricum erau clienţi.
Mă gândeam ca unele lucruri şi locuri nu se schimbă niciodată, oricât am evolua unii dintre noi, se vor găsi mereu alţii, destul de mulţi, să ne tragă înapoi....ca şi ţară, ca şi popor.
Romania: " The land of choice!"

Week-end lunea

2010-02-01T20:20:00.000+02:00

Astazi nu am fost la serviciu. M-am gandit "de ce sa nu-mi iau ozi libera?" si am vrut sa o fac lunea, ca sa imi prelungesc week-end-ul.
Bine nu a fost intamplator ci prilejul a fost venirea sora-mi in oras, si am vrut sa fie ca pe vremuri cand ne beam cafeaua impreuna dimineata si sporovaiam fara limita despre tot ce ne trecea prin cap. Vorbim mult noi doua, de suntem oltence!
Doamne ce bine a fost azi si cate chestii poti face cand nu lucrezi cel putin 8 ore! E grozav sa te poti trezi dimineata fara sa ai o ora fixa. Adica nu-s persoana care doarme pana tarziu, dar urasc faptul ca trebuie sa ma trezesc dimineata la o anumita ora, sa ma grabesc sa fac tot ce este de facut dimineata, ca sa pot ajunge in timp util la serviciu.
Imi vine sa plang atunci cand suna alarma telefonului. Cu atat mai mult pe vreme de iarna, care simt ca nu se mai termina...e frig, si mohorat si sumbru afara si nu imi vine sa fac nimic.
Mi-ar placea sa imi pot face singura programul, sa nu depind de ore se sosire si plecare de la serviciu...dar deh, ar trebui sa fiu patroana...si e cam greu in zilele noastre....
Azi, desi urat afara, a fost o zi frumoasa...Mai vreau!!!!

Criza si politicienii de kkt

2010-01-28T11:08:00.000+02:00

Nu mai suport sa ma uit la televizor, la stiri sau la dezbateri. Il urasc pe Emil Boc, mi se pare cel mai tampit premier pe care l-am avut vreodata.
Deci omul ori este total rupt de realitate ori ne considera pe toti prosti! Oare chiar nimeni nu-l vede cat de incompetent este? Tara asta e intr-un mare kkt si se afunda in el pe zi ce trece mai mult. Cu toate astea, marele expert Boc zice ca anul asta va fi un an bun din punct de vedere economic. Si mai am o problema? Chiar nu se gandeste nimeni, pentru a face economii la buget sa opreasca lunar din salariile parlamentarilor? Ca oricum dorm ca vitele acolo, se uita la filme sau citesc. Imi amintesc de o stire, in care reporterul il intreba pe unul de ce citeste in timpul sedintei...iar el raspunde, nonsalant, si evident fara niciun pic de respect pentru cei care l-au votat, ca are multe carti la el. Si le arata la camera! Cum e posibil asa ceva????
De aia, innebunesc, atunci cand, dupa o zi de serviciu vin acasa si vreau sa ma uit la televizor. Peste tot numai emisiuni de kkt in care toti, unul mai expert decat altul, isi dau cu parerea despre criza, masuri anticriza si asa mai departe...dar concret nimeni nu face nimic.

Mi-am facut blog

2010-01-27T18:08:00.000+02:00

Salutare, mi-am facut blog.
Niciodata nu am gasit logica in a avea un blog si a scrie pe el tot ce-ti trece prin cap, insa azi mi-am facut blog.
Nu stiu de ce dar in momentul asta mi se pare interesant sa poti scrie chiar despre tot ce-ti trece prin cap fara a avea vreo teama ca esti perceput gresit, judecat sau ridiculizat.
Acum mai trebuie sa inteleg cum functioneaza....dar imi dau eu seama.